Onestitate

Onestitatea este cea mai valoroasa si mai greu de inteles si preluat atitudine si personalizare activa umana. Individul onest este acela care aplica aceeasi masura evluant-valorizanta faptelor proprii si celor ale semenilor, care apreciaza prin aceleasi criterii calificante persoana sa si persoana semenilor sai.

Omul se caracterizeaza prin capacitatea de a dori, realiza, consuma si valoriza. Dorinta si actiunea apartin individului implicat, activ, definit prin nevoi si posibilitatea de a le satisface prin vointa, inteligenta si capacitate de cooperare cu semenii in spatiul social. Actiunea formulanta si rezolvanta de problema indica omul dinamic gestual si intelectiv, creator de solutii si utilitati.

Raportarea valorizanta a individului la roadele actiunii proprii sau sociale, exprima omul afectiv, capabil sa discearna diferite grade de importanta a faptelor si consecintelor dupa utilitate si masura satisfactiei oderite, si sa atribuie o retea de valori, realizarilor umane, partenerilor, semenilor, rolurilor sociale, eforturilor si responsabilitatilor.

Prin trasaturi proprii omul este o fiinta competitiva care concureaza cu semenii atat in realizarea cat si in preluarea si consumul bunurilor produse. Dorinta de satisfactie personala este cauza competitivitatii, a disputarii rolurilor sociale care ofera cele mai mari orgolii si placeri.

Competitia pentru preluarea de functii sociale importante sau de utilitati producatoare de placeri, poate fi desfasurata cu respectarea sau fara respectarea regulilor morale, cu aprecierea sau dispretuirea semenilor, cu tratarea lor ca parteneri egali in orice situatie, sau cu folosirea lor pe post de unelte a caror unica valoare deriva din posibilitatea de a facilita drumul catre acumularea de valori si placeri.

Onestitatea rezulta din aplicarea totalitatii regulilor moralei dar mai ales din intelegerea si respectarea permanenta a acelei porunci crestine care spune 'sa iti iubesti si respecti semenii ca pe tine insuti'.

Intelegerea profunzimii acestei maxime de specificare a relatiei sociale optime este dificila, iar respectarea ei sistematica este aproape imposibila, datorita multimii ispitelor care asalteaza continuu si viciaza traiectoria morala a omului socializat.

Echilibrul sufletesc al fiecarui individ depinde de capacitatea sa de a realiza actiuni care ii aduc satisfactii dar si pretuire spontana din partea celorlalti.

Omul imatur moral, este lipsit de onestitate, este incapabil sa determine corect urmarile faptelor proprii si sa le evalueze corect efectele asupra sa si asupra celor care le sufera.

Rezultatele faptuirii umane sunt de o complexitate si extensie inimaginabila. Unele sisteme metafizice sau religioase afirma ca orice fapta momentata este simultan un rezultat al totalitatii faptelor trecute si o cauza partiala a celor viitoare.

Morala ne interzice sa furam, sa agresam, sa barfim, sa dispretuim, sa depreceiem in toate felurile pe cei impreuna cu care traim si ne rezolvam problemele, dar cine oare este capabil sa respecte sistematic aceste comandamente ale individului superior moral si corect conectat la spatiul socializat.

Oamenii au potentiale de alegere si implinire a scopurilor diferite, in consecinta au acces diferit la realizari, valori si diferite stari afective, iar accesul diferit, adica interzicerea accesului la unele puteri si placeri trezeste frustrare, iritare, revolta si agresivitate de diferite feluri.

Onestitatea consta in capacitatea individului de a face tot ce depinde de el pentru a isi alege cu intelepciune si indeplini optim scopurile proprii, dar cu respectarea in aceeasi masura, a scopurilor si actiunilor semenilor si cu disponibilitatea autentica si permanenta de a se devota cu aceeasi intensitate, in implinirea unei satisfactii sau nevoi a semenului.

Calitatea de a fi lucid si corect cu eul propriu, de a iti evalua nepartinitor potentialul de actiune fizica sau mentala, prin efecte, capacitatea de a recunoaste fara invidie, superioritatea altuia, atunci cand se manifesta vadit, apartin numai omului onest, celui care nu se pune nici mai presus nici mai prejos decat ceilalti. Individul autentic onest vede in fiecare din oameni un 'alter ego', un alt el insusi, diferit numai prin felul in care vrea, spera si faptuieste, dar egal siesi, in dorita de primi, dar si de a se darui celor care au nevoie de ajutor.

Vezi și

• Integritate