Nina Josu
| Nina Josu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (71 de ani)  Țiganca, raionul Cantemir, Republica Moldova |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | poetă scriitoare |
| Activitate | |
| Alma mater | Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova[*] |
| Premii | Ordinul Gloria Muncii |
Modifică date / text  | |
Nina Josu (n. , Țiganca, raionul Cantemir, Republica Moldova) este o poetă și ziaristă din Republica Moldova.
S-a născut într-o familie de intelectuali.[1] A studiat la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”(d) din Moscova în anii 1971-1976.[2]
Nina Josu colaborează la săptămânalul „Literatura și arta”,[2] după o scurtă activitate la „Glasul Națiunii”.[1]
Lucrările sale includ volumele de poezie La șezători (1975), Trecere în alb (1980), Stare totală (1986), Dorul (1991), Steaua de dimineață (2000).[2][3]Ciclurile de poeme i-au fost traduse în mai multe limbi ale lumii.
Criticul literar Mihai Cimpoi remarca în operele autoarei „o poezie a ingenuității, marcată de blândețe și fraternitate blândă cu o iubire fără margini și cu o predispoziție extatică spre lumină, liniște... într-un cuvânt, spre tot ce dă «ideea de gingășie»”.[2]
În 1993, Nina Josu, cu sprijinul marelui om de cultură Octavian Ghibu, a reactivat Asociația pentru Literatură și Cultură Română Astra „Onisifor Ghibu”, devenind președinta acesteia.[1] Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977.[2]
Printre distincțiile primite se numără premiul „Iancu Flondor” (Rădăuți, 1992) și premiul „Dimitrie Bolintineanu” (Gârgu Jiu, 1994).[2] În 2017, a fost decorată cu Medalia Jubiliară „70 de ani ai AȘM”.[4]
S-a implicat activ chiar de la bun început în procesul de renaștere națională, cu poezii și luări de atitudine în public și în presă. N-a publicat nici o poezie închinată partidului comunist sau lui Lenin. A fost persecutată pentru convingerile și poeziile sale cu un caracter evident religios, apărute în presă: în 1983 a fost concediată, iar cartea i-a fost retrasă din planul editorial.[5]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Rachieru, Andrian Dinu. „Nina Josu si vizionarismul serafic”. Convorbiri literare. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f Colesnic & Gherman 2000.
- ^ Burlacu, Alexandru Burlacu. „Nina Josu: Poezia între rugă și blestem”. Metaliteratură. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ Tofan, Eugenia (). „Poeta Nina Josu și-a împlinit destinul cu încă o filă de carte”. Academia de Științe a Moldovei. Accesat în .
- ^ Josu, Nina (). 101 poeme. Chișinău: Biodava & Ideal. p. 103.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Colesnic, Iurie; Gherman, Victor (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 157.