Muzică rock and roll
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. |
Rock and roll (sau rock 'n' roll) este un stil de muzică inventat în Statele Unite ale Americii la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950. Este deseori cântat cu chitare electrice, chitară bas, instrumente cu clape şi tobe.
Sunt divergenţe de opinie referitor la care disc a fost primul disc rock 'n' roll, dar "Rock Around the Clock" (1954) a lui Bill Haley a fost primul disc de acest gen care a ajuns pe locul 1 în topul revistei americane Billboard.
La sfârşitul anilor 1940 au fost primele începuturi ale acestui gen. Dăisc jockey din Cleveland, celebru pentru emisiunile sale, Alan Freed este cel care a dat numele acestui gen. Prima piesă care chiar a avut titlul Rock and Roll aparţine lui Paul Bascomb.
În fapt însā, prima înregistrare a unei piese Rock and Roll aparţine lui Jackie Brenston şi grupul "Delta Cats", mai exact celebrul Ike Turner şi trupa sa "The Kings of Rhythm", cu ajutorul lui Sam Phillips] şi "Sun Studio". Abia peste 4 ani Bill Haley înregistreazā "Rock Around The Clock". Aceastā piesā este deseori confundatā ca fiind prima din acest gen. Istoria rock'n roll-ului poate merge şi mai departe în timp, unde pot fi gasite primele aşa zise încercāri. Etimologia cuvântului ne duce mai departe în timp, chiar undeva prin 1916 când termenul "rocking and rolling" avea conotaţii religioase. În etimologia limbi engleze cuvantul rock însemna a distruge, a deranja, a incita. De aici probabil lui Alan Freed i-a venit şi ideea sā denumeasca aşa acest gen, având în vedere reacţia celor ce-l ascultau. Expresia "rockin" mai era folositā şi de cântareţii gospel, de culoare.
Mai trebuie spus că Elvis Presley n-a prea avut legătura cu naşterea acestui gen muzical, el dezvoltând la începutul anilor 1950 mai degrabă o ramură a acestuia: hillbilly si puţin rockabilly. În general piesele interpretate de Elvis nu au avut o structură bine definită pentru a le integra perfect în rock and roll, însă ineditul adus de el în interpretarea acestor piese, în orchestrarea lor şi având în vedere accepţiunea destul de îngusta a publicului larg, au dus la "etichetarea" simplistă de rock'n roll a genului interpretat de Presley. În fapt Elvis a ieşit dintr-un tipar care nu avea cum sa aducă nimic nou sau bun. Rock'n roll-ul la acea vreme, aşa cum era el, inducea monotonia genului din care s-a dezvoltat direct : rhythm and blues. Elvis a înlocuit aproape instantaneu rock'n roll-ul cu un gen muzical ce-i aparţinea, ce-i dădea mult mai multă libertate de expresie ca şi armonie, ca şi mesaj şi orchestraţie. Elvis practic a deschis un drum care a ajutat muzica şi pe muzicieni să creeze. Muzica rock de astăzi îi datorează enorm lui Elvis, care conştient sau nu, a fost unul din pionierii genului.
