Mestre
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||
| Amplasare | |||||||||
| Ţară |  Italia |
||||||||
| [[|]] | |||||||||
| Atestare documentară | |||||||||
| Populaţie ([[Recensământul populaţiei din (Italia)|]]) | |||||||||
| Suprafaţă | km² | ||||||||
| Densitate | loc./km² | ||||||||
| Altitudinea medie | m n.m. | ||||||||
| Localităţi componente |
|||||||||
| Primar | |||||||||
| Sit web | [ ] | ||||||||
| [[Imagine:|200px|Poziţia oraşului Mestre în cadrul regiunii]] | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Poziţia oraşului în cadrul regiunii | |||||||||
| [[Imagine:|200px|Harta administrativă a oraşului Mestre]] | |||||||||
| Harta administrativă a oraşului | |||||||||
Mestre este un oraş aparţinând regiunii Veneto, Italia constituind o fracţiune a Veneţiei, ca extindere a acesteia pe continent. Oraşul lagunar Veneţia are circa 70.000 de locuitori, în timp ce cele doua fracţiuni, Mestre şi Marghera, numără circa 170.000.
Oraşul este legat de Veneţia printr-un lung pod, incluzând atât cale ferată (construită de ocupanţii austrieci în secolul al XIX-lea) cât şi şosea (edificată sub Benito Mussolini, denumit Ponte della Libertà.
Mestre reprezintă cel mai mare oraş din Italia care nu are statutul de comună autonomă.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Potrivit legendei, Mestre ar fi fost întemeiat de către Mesthles, un tovarăş de drum al eroului Antenor, un fugar din Troia care ar fi fondat fie Padova, fie Veneţia. Adevăratele origini ale cetăţii rămân sub semnul incertitudinii, deşi se cunoaşte că un oppidum (fortăreaţă) romană a existat în regiune, distrus mai târziu de Attila şi probabil reedificat în cursul [[secolul al X-lea|secolului al X-lea.
Prima menţiune istorică figurează într-o diplomă imperială emisă de Otto al III-lea, împăratul romano-german, prin care Rambald, conte de Treviso, a primit pământ în regiunea numită Mestre. În 1152, o bulă papală emisă de papa Eugeniu al III-lea recunoştea episcopului de Treviso titlul de senior de Mestre, menţionând existenţa bisericii San Lorenzo, a unui castel şi a unui port. La 1257, episcopii trevisani l-au cedat lui Alberico da Romano, unul dintre liderii ghibelinilor din Marca trevisană.
Portul a fost avantajat de creşterea economică a Republicii veneţiene, constituind principala sa legătură cu continentul (terraferma). În anul 1274, un incendiu a distrus castelul, iar locuitorii s-au mutat în apropiere, într-un loc numit Castelnuovo. În ziua de astăzi, nu a mai rămas nicio urmă a vechiului castel.
În secolul al XIV-lea, familia Scaligerilor din Verona a cucerit Mestre şi Treviso, la anul 1323. Veneţienii, temându-se de creşterea puterii veronezilor pe continent, au revenit de la 29 septembrie 1337. Un canal artificial a fost construit pentru a favoriza transportul de mărfuri.
Stăpânirea veneţiană a luat sfârşit la 16 iulie 1797, odată cu căderea Republicii. La 1808, urmând practica franceză deja încetăţenită, Mestre s-a constituit într-o comună liberă. A rămas ca atare şi sub dominaţia austriacă, şi sub cea italiană, obţinând titulatura de oraş în 1923. Cu toate acestea, trei ani mai târziu, un decret regal a inclus Mestre şi celelalte comuni din vecinătate (Chirignago, Zelarino şi Favaro Veneto) în comune di Venezia.
În anii '60 şi '70 ai secolului al XX-lea, Mestre a cunoscut o puternică dezvoltare demografică, ca o consecinţă în principal a construirii unei largi zone industriale în apropierea oraşului Marghera.
[modifică] Principale puncte de atracţie turistică
- Catedrala San Lorenzo (din secolul al XII-lea)
- Palazzo da Re
- Torre dell'Orologio
- Palazzo podestarile
- Provvedaria
[modifică] Puncte de interes
- Orto Botanico Locatelli, o mică grădină botanică
