Mercur
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mercurul, de asemenea numit argint viu sau hidrargir, este un element chimic cu simbolul Hg şi număr atomic 80. Metal al blocului d, mercurul este unul din cele 6 elemente care sunt lichide la o presiune şi temperatură apropiată de cea a camerei.[1] Celelalte metale sunt cesiul, franciul, galiul, rubidiul şi nemetalul brom. Dintre acestea, bromul şi mercurul sunt lichide la condiţii standard de temperatură şi presiune.
Mercurul este utilizat în termometre, barometre, manometre, tensiometre şi alte aparate necesare ştiinţei, deşi toxicitatea mercurului a dus la îndepărtarea termometrelor şi tensiometrelor cu mercur în favoarea celor pe bază de alcool sau celor digitale. Are multe întrebuinţări în cercetările ştiinţifice, dar şi în restaurarea dentară ca material de amalgamare. Obţinerea mercurului se face prin procesul de reducere al cinabrului.
Depozitarea mercurului se face prin obţinerea unor forme insolubile, cum ar fi sulfura de mercur(compus inofensiv), însă e otrăvitor în forme solubile, cum ar fi clorura de metil.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Mercurul a fost cunoscut de chinezi şi indieni,[2] , fiind găsit şi în mormintele egiptene ce datau din 1500 i.Hr.[3] Cuvântul indian pentru alchimie este Rasavātam care înseamna „calea mercurului”. Prin 500 d.Hr mercurul era utilizat ca material de amalgamare cu celelalte metale. Alchimiştii credeau că mercurul reprezintă materia originară a celorlalte metale. Se considera că obţinerea diferitelor metale se face prin variaţia cantităţii şi calităţii sulfului conţinut de mercur. Cea mai pură formă a acestora era aurul, iar mercurul era folosit de alchimişti ca principal ajutor în convertirea celorlalte metale în aur.
Hg este simbolul chimic modern al mercurului. Provine din latinescul hydrargyrum, forma latinizată a termenului grec `Υδραργυρος (hydrargyros), care înseamnă „argint lichid”, din moment ce are un aspect lichid si argintiu. Elementul a fost numit după zeul roman Mercur, cunoscut pentru viteza acestuia; totodată semnul astrologic al planetei a devenit unul din simbolurile alchimie ale acestui metal. Mercurul este singurul metal al cărui nume este comun cu cel planetar-alchimic.
[modifică] Chimie
[modifică] Izotopi
Mercurul prezintă şapte izotopi stabili, cel mai abundent fiind Hg-202 (29.86%). Radioizotopii cei mai longevivi sunt 194Hg cu un timp de înjumătăţire de 444 ani şi 203Hg cu un timp de înjumătăţire de 46.612 zile. Radioizotopii rămaşi au timpul de înjumătăţire mai mici de o zi.
[modifică] Reactivitate şi compuşi
- Vezi şi: Categorie:Compuşi mercurici
Mercurul se dizolvă pentru a forma amalgame cu aur, zinc şi multe alte metale. Deoarece fierul este o excepţie de la această regulă, recipientele de fier au fost folosite în comerţul cu mercur. Încălzirea mercurului conduce la formarea oxidului de mercur, care poate fi descompus la temperaturi mult mai înalte.
Poziţia sa în seria reactivităţii metalelor face mercurul un metal care nu reacţionează cu acizii obisnuiţi precum acid sulfuric diluat, deşi acizii oxigenaţi precum apa regală (acid sulfuric + acid azotic) pot să dizolve mercurul în scopul obţinerii sulfaţilor, azotaţilor şi clorurilor. La fel ca şi argintul, poate reacţiona cu acidul sulfhidric atmosferic. Mercurul reacţionează şi cu formele solide ale sulfului, folosite în absorbirea vaporilor de mercur.
Cele mai importante săruri de mercur sunt următoarele:
- Clorura de mercur(I) (calomel) , folosit încă în medicină, în filtre acusto-optice şi în electrochimie;
- Clorura de mercur (II), substanţă foarte corozivă, ce poate sublima; este o otravă puternică
- Fulminat de mercur, utilizat în detonarea explozivelor);
- Oxid de mercur (II), principalul oxid de mercur;
- Sulfura de mercur (găsit în cinabru, folosit în medicina orientală sau vermilion care este un pigment de înaltă calitate);
- Selenat de mercur (II), semiconductor;
- Telurit de mercur (II), semiconductor.
Testele efectuate în laboratoare au indicat că un schimb electronic cauzează gazele nobile să reacţioneze cu vaporii mercuroşi. Aceşti compuşi sunt stabili datorită forţelor van der Waals şi rezultă în Hg·Ne, Hg·Ar, Hg·Kr şi Hg·Xe (vezi exciplex). Compuşii organici ai mercurului sunt de asemenea importanţi. Metilmercurul este un compus periculos care este găsit ca un agent poluant în ape.
Descoperirea fluorurii de mercur(IV) (HgF4) a fost anuntaţă în septembrie 2007.[4]
[modifică] Apariţie
Mercurul este un element extrem de rar în scoarţa pământului, crusta având o medie a abundentei masice de numai 0,08 părţi per milion. Cu toate acestea, pentru că nu are un amestec geochimic cu acele elemente care constituie majoritatea masica a crustei, minereurile de mercur pot fi extrem de concentrate. Cele mai bogate minereuri conţin mercur de până la 2,5%.
Este întâlnit fie ca metal nativ (rar) sau în cinabru, corderoit, livingstonit şi alte minerale, cinabrul (HgS) fiind minereul cel mai comun. Minereurile de mercur apar de obicei în centuri orogenice unde rocile cu densitate mare sunt forţate spre crusta terestră, fiind de obicei în apropierea izvoarelor fierbinţi sau a altor regiuni vulcanice.
Mercurul este extras prin încălzirea cinabrului prin intermediul unui curent de aer şi condensarea vaporilor. Ecuaţia chimică este HgS + O2 → Hg + SO2
În 2005, China a fost liderul producătorilor mercurului cu aproape ⅔ din schimbul global urmat de Kyrgyzstan. Câteva ţări sunt considerate să aibă producţii neînregistrate de mercur din procesul de electroextracţie al cuprului.
[modifică] Aplicaţii
Mercurul este intrebuintat in unele cellule de electroliza drept catod de mercur, la extragerea aurului si argintului, in diferite intrumente si aparate de precizie ca: termometre, barometre, manometer, densiometre, pompe de vid inaintat, etc., la prepararea unor alifii medicinale, la prepararea fulminatului de mercur, a cinabrului, in lampile redresoare de curent alternativ, in lampile pentru raza ultraviolete, la preparare de amalgame
[modifică] Siguranţă
[modifică] Poluare
[modifică] Referinţe
- ^ Fred Senese. Why is mercury a liquid at STP?. General Chemistry Online at Frostburg State University.
- ^ Mercury — Element of the ancients. Center for Environmental Health Sciences, Dartmouth College. Accesat în 2008-03-27.
- ^ Mercury and the environment — Basic facts. Environment Canada, Federal Government of Canada (2004). Accesat în 2008-03-27.
- ^ Wang, X.; Andrews, L.; Riedel, S.; Kaupp, M. (2007). „Mercury Is a Transition Metal: The First Experimental Evidence for HgF4”. Angewandte Chemie International Edition 46 (44): 8371–8375. DOI:10.1002/anie.200703710.
[modifică] Legături externe
|
|||||
