Mănăstirea Dochiaru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Dochiaru (gr.: Δοχειαρίου) este a X-a mânăstire în ordinea ierarhică de pe Muntele Athos şi a fost ridicată între 1030-1032. Capela catolica a Mânăstirii a fost construită prin binefacerea voievodului Ion Lapuşneanu în 1568. În timpul Războiului de independenţă a Greciei Mânăstirea Dochiaru şi-a pierdut întreaga proprietate.
Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!
LEGENDĂ
In anii împărăţiei lui Nechifor al III-lea Votaniatu, a sihăstrit în Muntele Sfânt, la aşezarea Dafini, călugărul Eftimie cu ucenicii lui. Mai târziu, din cauza invaziei saracenilor, au fost nevoiţi să plece şi să se aşeze la aşezarea unde se gaseşte astăzi mânăstirea Dochiaru. Aceştia au ridicat acolo mănăstirea.
Lui Eftimie i-a urmat nepotul lui, Neofit. Acesta avea bogaţie mare, pe care a donat-o pentru ridicarea unei biserici şi pentru a asigura mănăstirea cu ziduri de aparare şi turnuri. Era însă mâhnit pentru că banii nu au fost îndeajuns pentru pictarea bisericii. A cerut atunci ajutorul lui Dumnezeu,iar El i-a răspuns prin urmatoarea minune:
La şaizeci de mile depărtare de Sfântul Munte, în insula Logos mânăstirea avea o capelă (paraclis), iar lânga acesta se gasea o coloană veche cu inscripţia: "Cel care mă va lovi în cap, o să găsească aur din belsug".
Mulţi au încercat aruncând cu pietre în vârful icoanei, dar fără rezultat. Cândva,un tânăr de douăzeci de ani,lucrător la paraclisul mănăstirii, după ce s-a gândit mult, a decis să sape la locul unde cădea umbra vârfului coloanei cu soarele dinspre răsărit. Pe când săpa, a găsit o placă de marmură,iar mai jos, sub aceasta, o cutie plină cu galbeni.
Fericit de descoperire, acoperi cutia şi aleargă la mănăstire. Părintele Neofit a chemat trei călugari,cărora le-a spus să-l însoţească pe acest tânăr către mănăstirea Dochiaru, care avea nevoie de bani pentru a fi pictată. Călugării nu au rezistat ispitei. I-au legat tânărului marmura de gât şi l-au aruncat peste bord. Pe când se îneca, tânărul a cerut ajutorul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriel,iar aceştia, asemenea vulturilor cu aripi de aur, l-au apucat din apă şi l-au dus fulgerător în biserica mănăstirii Dochiaru. Între timp, călugarii cei lacomi au împarţit aurul şi l-au ascuns înafara mânăstirii.
Tânărul, din cauza fricii a îngheţat şi a adormit în biserică. Când a venit timpul slujbei utreniei şi s-a dus ipodiacul să deschidă biserica, a văzut înăuntru pe tânăr şi s-a înfricoşat. Acesta a cerut ajutorul părintelui Neofit şi aşa s-a aflat adevarul.
Când părintele Neofit i-a întâlnit pe cei trei călugări, i-a întrebat unde este comoara, iar aceştia i-au răspuns că tânărul îi înşelase, că ei l-au mustrat şi au plecat. Chemându-i în biserică pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu, călugării rămân aşa de uluiţi la vederea tânărului, încat le-a pierit graiul. Egumenul i-a mustrat şi au adus toată comoara la mănăstire. După aceia i-a dat afară pentru totdeauna, iar pe tânăr l-a tuns călugăr. Biserica a pictat-o în cinstea Sfinţilor Mihail şi Gavriil.
SURSA DE DOCUMENTARE(MATEU VICTORIOS-"MARELE SINAXAR AL BISERICII ORTODOXE",VOL.1-14,ATENA,1946-1950)
