Mănăstirea Balamand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aufnahme von Camille Enlart aus dem Jahr 1921 mit Blick auf das Kirchenschiff und den Glockenturm. Links unten im Bild ist der innengelegene Klostergarten mit einem Teil des Kreuzgangs zu sehen.

Mănăstirea Balamand, cunoscută inițial sub numele Belmont (alternativ Beaumont, Bellimontis ultra Mare, Bellus-Mons, precum și Valmand), este o mănăstire întemeiată în anul 1157 de călugării cistercieni, drept cea mai mare abație a ordinului cistercian în Orient, la ca. 15 km sudvest de Tripoli, în Munții Libanului.

În contextul căderii orașului în mâinile sultanului Qualawun, cistercienii s-au retras din Balamand în anul 1289. Trei sute de ani mai târziu mănăstirea a fost ocupată de călugări greco-ortodocși, care o folosesc până în prezent. În anul 1833 a fost întemeiat un seminar teologic în incinta mănăstirii, din care a rezultat în anul 1988 Universitatea Balamand.