Mănăstirea Bârsana
| Mănăstirea Bârsana | |
 Mănăstirea Bârsana |
|
| Profilul mănăstirii | |
|---|---|
| Confesiune: | ortodoxă |
| Hram: | Soborul Sfinților Apostili, 30 iunie |
| Ctitor: | familia voievodală Dragoș |
| Tip: | maici |
| Datele mănăstirii | |
| Datare: | 1761 |
| Țara: | România |
| Localizare: | Bârsana, județul Maramureș |
Mănăstirea Bârsana este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Bârsana, județul Maramureș.
Cuprins |
[modificare] Atestări Documentare
Primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din 1390; într-un document din 21 iulie 1390, referitor la propietățile familiei voievodale Dragoș, este menționat un drum care se bifurca, conducând pe un braț in satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire. Tot în acest document sunt menționate și Valea Mănăstirii și Dealul Popii.
Într-un act de proprietate, din 6 noiembrie 1405, se menționează un "camp al mănăstirii". Alte mențiuni referitoare la mănăstire sunt descoperite în acte de proprietate ale familiei voievodale Dragoș, între anii 1408-1480, ultimul act făcând referire la Bartolomeu Dragfi, voievoid al Transilvaniei.
[modificare] Istorie
În folclor se spune ca mănăstirea fost mai întâi construită în Valea Slatinii, pe malul stâng al Izei și strămutată ulterior pe malul drept, în locul numit mai târziu Podurile Mănăstirii. Mănăstirea Bârsana a fost construită la mijlocul secolului al XVI-lea,de către familia lui Dragoș voievod, pe una din proprietățile acestora.
Vechea mănăstire, cu hramul Sfântul Nicolaie, era unul dintre cele mai importante edificii de cultură din Maramureș, dat fiind că multă vreme a fost rezidența episcopilor ortodocși . Ultimul episcop ortodox care a locuit la vechea mănăstire este Gavril Ștefanca, menționat in izvoare istorice din anul 1738; este de altfel ultimul episcop ortodox din regiune, după ce greco-catolicismul s-a instaurat în zonă, odată cu ocuparea Maramureșului de către Imperiul Habsburgic. Mănăstirea va rămâne de rit ortodox până în anul 1791, în ciuda presiunilor făcute asupra lăcașelor de cult ortodocse. În anul 1791, patrimoniul mănăstirii este confiscat de Imperiul Habsburgic iar mănăstirea trece in proprietatea Episcopiei Rutene a Muncaciului, ultimii călugări refugiindu-se la Mănăstirea Neamț.
Documente datând din secolul al XVIII-lea menționează călugări precum : Pahomie, preot în anul 1745, Grigoraș, preot în anul 1757, Atanasie, preot în anul 1769, 1776-1777, Varvara (de origine greacă) și Partenie, în anul 1776 și Lerotei cu alți trei călugări în 1777. Numărul călugărilor se reduce însă tot mai mult, astfel că în anul 1787 nu sunt menționați decât doi locuitori.
Vechea Mănăstirea Bârsana a fost cea ma importantă școală de preoți din zonă și lăcaș de cultură pentru regiune. Aici se puteau găsi cărți de cult în limba română, aduse din Moldova și Țara Românească. Mănăstirea avea propriul său atelier unde erau pictate icoanele.
[modificare] Construcția
Ansamblul monacal a fost construit în lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înaltime de 57m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor si casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.
În prezent, hramul mănăstirii se oficiază pe data de 30 iunie : "Soborul Sfiților", protectorii mănăstirii fiind cei 12 apostoli.
[modificare] Galerie de fotografii
[modificare] Mănăstirea „Soborul Sfinților 12 Apostoli” din Bârsana, galerie de imagini din 2009
[modificare] Bibliografie
- România - Harta mănăstirilor, Amco Press, 2000
