Levantul
|
|
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
Levantul este o epopee postmodernă de Mircea Cărtărescu, scrisă după formula epopeilor clasice ale literaturii române (de exemplu, la Dimitrie Bolintineanu). Levantul a apărut prima oară la editura Cartea Românească, București, 1990, ISBN 973-23-0236-4.
Autorul relatează călătoria dinspre Levant spre București a unui tînăr revoluționar, care, cu ajutorul unui mic grup de prieteni (un pirat, un inventator, un francez, o tînără căuzașă) reușesc să înlăture domnitorul fanariot din București.
Textul este, însă, o adevărată recapitulare a istoriei literaturii române. Autorul parodiază autori cunoscuți și mai puțin cunoscuți, texte esențiale ale literaturii, de la Scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung, Conachi, Anton Pann, Eliade și Alecsandri pînă la poeții sec. XX, Arghezi, Ion Barbu, Ștefan Augustin Doinaș, Nichita Stănescu.
Tonul general este de patriotism siropos,[judecată de valoare] provenit de la istoricii romantici ai naționalismelor din sec. XIX. Autorul intervine frecvent pentru a sublinia că epopeea e doar un text. Toate procedeele (parodia, citatul, ironia, obiectivarea textului) sînt procedee postmoderne.
Epopeea fiind umoristică, ea e practic o anti-epopee, ca romanul „Bravul soldat Svejk”.[necesită citare]
Apare adesea citatul omagial (versuri ale altor poeți integrate în text).