Labride

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
LabrideAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Fosilă: Paleogenul inferior - Holocen
Symphodus ocellatus 24-05-07 (Stefano Guerrieri).jpg
Steluță (Symphodus ocellatus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
(neclasificat): Pisces
Superclasă: Osteichthyes
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Acanthopterygii
Ordin: Perciformes
Subordin: Labroidei
Familie: Labridae
G. Cuvier, 1816
Triburi și subfamilii

Labridele (Labridae) sunt o familie de pești marini teleosteeni mici sau mijlocii din ordinul perciformelor răspândiți în apele tropicale și temperate din oceanul Atlantic, oceanul Indian, oceanul Pacific, Marea Mediterană și Marea Neagră.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Sunt pești de talie, forma și culoare destul de variată, cu corpul alungit, comprimat lateral. Lungime maximă 2,3 m (Cheilinus undulatus), multe specii sunt sub 15 cm, iar cele mai mici pot fi de 4,5 cm (Minilabrus striatus din Marea Roșie). Corpul este acoperit cu solzi cicloizi (netezi la atingere) de talie mijlocie sau mare. Gura este terminală, relativ mică, mai mult sau mai puțin protractilă, adesea înzestrată cu buze groase, bine dezvoltate. Gomphosus are un bot alungit. Fălcile și oasele faringiene inferioare sunt prevăzute cu dinți puternici; boltă bucală (palatinele) este lipsită de dinți. Dinții fălcilor sunt caniniformi, cei anteriori (una sau două perechi), de obicei sunt mai mari și îndreptați înainte; dinți faringieni sunt molariformi.

Înotătoarele au raze țepoase. Au o singură înotătoare dorsală continuă, cu partea țepoasă tot atât de lungă sau chiar mai lungă decât cea moale, cu 8-21 spini (de obicei, mai puțin de 15) și 6-21 raze moi. Înotătoarea anală cu 2-6 spini (de obicei trei) și 7-18 raze moi. Înotătoare ventrală (pelviană) cu poziție pectorală. O labridă, Conniella apterygia, nu are înotătoare pelviene, și face parte din grupul Cirrhilabrus. Înotătoarea caudală trunchiată sau ușor rotunjită. Linia laterală este continuă, uniform arcuită sau descrie o curbă abruptă sub partea moale a înotătoarei dorsale sau este întreruptă pe peduncul caudal. Au de obicei 23-42 vertebre. Vezica înotătoare prezentă. [1] [2] [3]

Colorație[modificare | modificare sursă]

Colorație: de obicei vie, de multe ori diferă în funcție de sex și se modifica cu vârsta.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Labridele sunt comune în apele calde și temperate, trăind la adâncimi mici sau mijlocii (de la țărm până la cel puțin 120 m), adesea în zona intercotidale și, uneori chiar, în ape salmastre. Habitatele lor sunt variate, de la nisip și stânci goale până la ierburi de mare sau recife coraliene, dar sunt rare în zonele nămoloase.

Comportament[modificare | modificare sursă]

Ele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase.

Hrană[modificare | modificare sursă]

Sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Depun icrele în cuiburi pe care le construiesc din alge și resturi de coralieri. Cele mai multe specii sunt hermafrodite, femelele adesea se transformă în masculi; schimbarea de sex este adesea asociată cu modificarea colorației.

Importanța economică[modificare | modificare sursă]

Cu toate că multe specii sunt prea mici pentru a avea valoare comercială, speciile mai mari sunt pești comestibil de calitate și sunt obiectul unui pescuit artizanal sau sportiv. Unele labride sunt pești de acvariu populari, în special speciile din genul Coris.

Sistematica[modificare | modificare sursă]

Este o familie mare de pești marini cu circa 71 de genuri și 520 specii.

Genuri[modificare | modificare sursă]

Acantholabrus
Achoerodus
Ammolabrus
Anampses
Anchichoerops
Austrolabrus
Bodianus
Centrolabrus
Cheilinus
Cheilio
Choerodon
Cirrhilabrus
Clepticus
Conniella
Coris
Ctenolabrus
Cymolutes
Decodon

Diproctacanthus
Doratonotus
Dotalabrus
Epibulus
Eupetrichthys
Frontilabrus
Gomphosus
Halichoeres
Hemigymnus
Hologymnosus
Iniistius
Labrichthys
Labroides
Labropsis
Labrus
Lachnolaimus
Lappanella
Larabicus

Leptojulis
Macropharyngodon
Malapterus
Minilabrus
Notolabrus
Novaculichthys
Novaculoides
Novaculops
Ophthalmolepis
Oxycheilinus
Oxyjulis
Paracheilinus
Parajulis
Pictilabrus
Polylepion
Pseudocheilinops
Pseudocheilinus
Pseudocoris

Pseudodax
Pseudojuloides
Pseudolabrus
Pteragogus
Sagittalarva
Semicossyphus
Stethojulis
Suezichthys
Symphodus
Tautoga
Tautogolabrus
Terelabrus
Thalassoma
Wetmorella
Xenojulis
Xiphocheilus
Xyrichtys

Specii din România[modificare | modificare sursă]

Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 8 specii: [4]

  1. Symphodus ocellatus (Linnaeus, 1758), sin. Crenilabrus ocellatus (Forsskål, 1775) = steluță
  2. Symphodus cinereus (Bonnaterre, 1788), sin. Crenilabrus griseus (Gmelin, 1789) = lapină comună, lapină cenușie
  3. Symphodus roissali (Risso, 1810), sin. Crenilabrus quinquemaculatus (Risso, 1827) = lapină cu cinci pete
  4. Symphodus tinca (Linnaeus, 1758), sin. Crenilabrus tinca (Linnaeus, 1758) = lapină păun, lapină brună.
  5. Symphodus rostratus (Bloch, 1791), sin. Symphodus scina (Forsskål, 1775) = lapină cu bot mare
  6. Ctenolabrus rupestris (Linnaeus, 1758) = lapină rupestră, lapină
  7. Coris julis (Linnaeus, 1758) = pește păun
  8. Labrus viridis (Linnaeus, 1758), sin. Labrus viridis prasostictes (Pallas, 1814) = buzat, lapină mare

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  2. ^ S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  3. ^ Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
  4. ^ Dumitru Murariu. Systematic list of the romanian vertebrate fauna. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIII, Décembre 2010

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Al.V. Grossu. București, Editura Didactică și pedagogică, 1967, 768 p.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Ediția a 3-a. București, Editura Didactică și pedagogică, 1976, 420 p.
  • Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.
  • S. P. Naumov. Zoologia Vertebratelor. Editura Agro-Silvică de Stat , București, 1954, 476 p.
  • Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Labride
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Labride