Izomerizare
Izomerizarea este un proces chimic în cadrul căruia o moleculă trece în altă moleculă care are exact aceeași atomi, dar diferă prin aranjamentul atomilor în moleculă (compușii sunt izomeri).[1] Pentru unii compuși, în unele condiții specifice, reacțiile de izomerizare se produc spontan și se stabilește un echilibru chimic între formele izomere.
Exemple[modificare | modificare sursă]
La alcani[modificare | modificare sursă]
Izomerizarea are aplicații în procesele industriale de cracare, în care combustibilii precum normal-pentanul sunt încălziți în prezența unui catalizator de platină. Produșii de reacție, alcani cu catenă liniară și ramificată, se pot separa:
Un alt procedeu industrial se bazează pe izomerizarea n-butanului în prezență de clorură de aluminiu în cantități catalitice, când se obține izobutanul.
La cicloalcani[modificare | modificare sursă]
La compuși organometalici[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „isomerization”.
| ||||||||||||||||||||