Idee
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O idee (greacă: ἰδέα, de la eidon: am văzut) este o imagine care există în minte.
[modifică] Istoria ideilor
Cuvântul ideie are origine greacă, anume eidos, însemnând formă, figură, aspect, dar sensul primar a evoluat mult în timp căpătând o amplitudine semantică enormă, imposibil de curprins în câteva cuvinte. Ideia în sensul actual poate înseman generic o stare conceptuală a minţii, descriind o anume stare realitate. Unul din cele mai uzuale sensuri particularizează ideia că noutate conceptuală, ca ideie problema, ideie soluţie la o anume problemă, sau ideie scop vizând o anume strategie de alegere între o mulţime de opţiuni. Practic istoria ideilor se confundă cu istoria evoluţiei entităţii om, fiecare ideie cuprinde şi descrie cumva o parte din realitate, o parte din individualitate, sau o relaţie între individualitate şi realitate. Cele mai simple sensuri idei definesc realităţi forma sau obiect, conform sensului antic grec, dar treptat acoperă moduri fenomenale mai complicate de tip mişcare, relaţie, unealtă, funcţie, etc.
Vom propune o sumară şi convenţională ierarhizare a evoluţiei sensului ideie în timp pentru a pune în evidenţă creşterea de complexitate structurală şi dinamica a conceptului.
Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant.
Se mai pot adăuga alte dimensiuni conceptuale agregatului 'ideie' şi se poate face o analiză şi construcţie semnificantă pentru fiecare varietate, ajungând la o desfăşurare tematică care riscă să acopere toată cunoaşterea umană.
Se pot trece în revistă descoperiri fundamentale în tehnologie, ştiinţă, artă, metafizică, etc şi se pot propune exemple.
Unele idei ingenioase au vizat transformarea formei rezultând o diversitate de unelte şi aplicaţii, poate cel mai ilustrativ exemplu fiind descoperirea aplicaţiilor cercului, ducând la roată şi toate consecinţele. Interacţiunea între indivizi a creat două macro stări în spaţiul social, anume cooperarea şi conflictul, cooperarea fiind punerea în comun a performanţelor constructive fizice şi mentale ale indivizilor pentru a rezolva o problemă comună, iar confruntarea vizând utilizarea prin forţă a potenţialului creativ al semenilor în folos propriu. Spaţiul uneltelor şi tehnologiilor a avut cel mai mare câştig din emularea intelectului, din căutarea şi aplicarea ideilor. Odată ce omul a înţeles că raţiunea şi inventivitatea îi pot furniza mijloace pentru sporirea calităţii vieţii, tot mai multe minţi au intrat în infinitul univers al căutării ideilor şi au început să îl exploreze, rătăcindu-se în nelimitarea lui. Nu trebuie ignorat teritoriul ideilor să spunem abstracte caracterizante de forme, relaţii şi proprietăţi inventate de intelect. Matematica este cea mai mare descoperire a minţii umane, ea oferind o măsură cantitativă a formelor, relaţiilor, calităţilor şi proceselor, permiţând omului să construiască modele fenomenal predictive, să îşi proiecteze şi dimensioneze corect uneltele şi să înţeleagă în profunzime cauzalitatea naturală. Dar şi alte intervale ale gândirii şi creativităţii au evoluat în paralel. Conceptul de valoare a primit aplicaţii nenumărate când omul a descoperit că poate crea obiecte care satisfac plăceri, orientând potenţialul ideatic şi gestual către căutarea de structuri şi funcţii care depăşeau rolul de pure utilităţi, generând stări senzuale sau emotive. Treptat omul a descoperit arta, domeniu al magiei creative unde realitatea capătă altă modalitate, agresând simţurile cu surpriză şi încântare. Inventarea de poveştiri realiste sau pur imaginare, a deplasat omul obişnuit în continentul minţii semenilor inventivi, generând interacţia între inteligenţe şi dece nu între emoţii, accentuând socializarea şi transformând individul în prima şi cea mai amplă şi dorită valoare, din toate cele accesibile, sau numai gândite ca posibile. Folosirea intensivă şi generalizată a limbajului natural pentru a descoperi idei şi efecte noi a realizat o mulţime de limbaje noi, specializate, adaptate semnificării şi descrierii de forme, relaţii şi dependente foarte specifice, greu sau imposibil de surprins analizant şi corelant numai prin sensurile naturale. Limbajul sau mai bine spus limbajele matematice este cel mai bun exemplu de invenţie a unei mulţimi de particularităţi semnificante foarte precise, cu care se poate opera logic astfel încât să se demonstreze posibilitatea sau interdicţia diferitelor ipoteze de stare formă, relaţie sau acţiune. Curgând pe nenumăratele fluvii ale modurilor gândirii omul a ajuns în prezent, unde este asaltat de ideile proprii dar mai ales de cele ale semenilor, întreaga lui viaţă devenind o căutare şi o valorificare de produs ingenios al minţii.
