Iască

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iască
{{{5}}}
Fomes fomentarius
Clasificare științifică după...
Regn: Fungi
Subregn:
Încrengătură: Basidiomycota
Subîncrengătură:
Clasă: Basidiomycetes
Subclasă: Agaricomycetidae
Supraordin:
Ordin: Polyporales
Subordin:
Suprafamilie:
Familia Polyporaceae
Subfamilie:
Gen: Fomes
'
' {{{descrie9B}}}
' {{{descrie9C}}}
Nume binomial: Fomes fomentarius
Clasificare: Jean Jacques Kickx
'
' {{{descrie14}}}
'
' {{{descrie15A}}}
' {{{descrie15B}}}
' {{{descrie15C}}}
' {{{descrie16}}}
' {{{descrie17}}}
' {{{descrie18}}}
Răspândire
' {{{descrie19A}}}
' {{{descrie19B}}}
' {{{descrie19C}}}
' {{{descrie20}}}
' {{{descrie21}}}
' {{{descrie22}}}
' {{{descrie23}}}
' {{{descrie23A}}}
' {{{descrie23B}}}
' {{{descrie23C}}}

Iasca (Fomes fomentarius) este o ciupercă din familia Polyporaceae, care crește pe trunchiurile arborilor.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Iasca crește un timp îndelungat, durata de creștere poate atinge 30 de ani. Partea germinativă a ciupercii are o formă de consolă ce are dimensiuni între 10 - 30 de cm și o grosime de până la 20 cm. Corpul ciupercii este de culoare cenușie deschisă, care cu timpul devine de o culoare mai închisă până la negru. Iasca este la periferie semicirculară, cu partea superioară bombată acoperită cu o crustă dură cu încrețituri concentrice. Partea inferioară este plană, de culoare brună, prevăzută cu pori.

Mod de viață, răspândire[modificare | modificare sursă]

Iasca trăiește o viață parazitară pe arborii din pădurile de foioase, și mai rar pe conifere. Ciuperca produce slăbirea structurii trunchiului parazitat ducând frecvent la ruperea trunchiului, dar ciuperca putând trăi mai departe ca saprofit pe trunchiul în putrefacție. Iasca poate fi întâlnită în India și Pakistan ca și Eurasia, America de Nord.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Deja în perioada neolitică, iasca (trama) a fost folosită la aprinderea focului. Mai târziu în evul mediu ea a fost fiartă curățită de crustă și apoi îmbibată cu o soluție de nitrat de amoniu sau urină și apoi uscată. Astfel preparată, era suficientă numai o scânteie pentru aprinderea ei. Scânteia se obținea cu o bucată de cremene și un amnar.

Până în secolul XIX a fost folosită în farmacie sub numele de „Fungus chirurgorum” pentru oprirea hemoragiei. Necesarul de iască a fost în acel timp foarte mare, ajungându-se la importul ei din Scandinavia.

În Europa de vest iasca mai este folosită și astăzi în scop decorativ, sau în florărie la confecționarea coroanelor funerare. În România din iască se confecționează pălării, genți sau alte obiecte de artizanat pentru turiști.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iască