Hayabusa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hayabusa hover.jpg
Hayabusa
Funcție: Sondă spațială
Organizație: JaponiaJAXA
Țara de origine: Japonia
Tipul misiunii: Luarea de probe asteroidale
Lansare: 9 mai 2003 (JaponiaCentrul Spațial Uchinoura, Japonia)
Aterizare: 13 iunie 2010 (AustraliaWoomera Prohibited Area, Australia)
Vehicul de lansare: M-V
Greutate: 510 kg (380 kg greutate proprie)
Motoare: 12 motoare chimice și 4 motoare ionice cu xenon
Instrumente la bord: AMICA, LIDAR, NIRS, XRS,
COSPAR ID: 2003-019A
Durata misiunii: 7 ani, 1 lună, 4 zile
Distanța parcursă: ca. 5-6 miliarde km[1][2]
Costul misiunii: 18 miliarde yeni[3]

Hayabusa (はやぶさ? însemnând șoim călător) a fost prima sondă spațială fără pilotaj uman la bord care a reușit să călătorească spre un alt corp ceresc decât Luna, să aterizeze și să se întoarcă pe Pământ.[4]

Misiunea a avut loc în regia agenției japoneze de explorare a cosmosului JAXA, iar asteroidul vizitat a fost 25143 Itokawa (1998 SF36). Asteroidul, despre care se crede că s-a format acum 4,6 miliarde de ani,[5] se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ,[6][7] are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof.[8]

Sonda spațială Hayabusa, cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, Hayabusa a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km,[4] dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat să culeagă probe. Nu este clar dacă eșantionarea a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse mari ca cel puțin ceva praf să fi fost prelevat în capsula de eșantionare. Planul a fost să se tragă cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră.[9]

Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori[6] pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute.[10]

Probleme în timpul misiunii[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 rotila volantă pentru controlul axei Y nu a mai funcționat nici ea.

După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde.[11]

Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-a defectat, inginerii de la sol au experimentat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru conectarea a două motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord.[11]

Întoarcerea pe Pământ[modificare | modificare sursă]

După o călătorie de ca. 6 miliarde de km (cam de 40 de ori distanța între Pământ și Soare), Hayabusa a reintrat în atmosfera Pământului pe data de 14 iunie 2010. La altitudinea de 74.000 km deasupra Indiei, Hayabusa i-a dat drumul capsulei de eșantionare, care are un diametru de ca. 40 cm și o greutate de 17 kg.[12][13] Conform planului, la o altitudine de ca. 10.000m această capsulă s-a debarasat de materialele izolatoare care rezistă la temperaturi de până la 3000 °C,[14] și a deschis o parașută cu care a aterizat în deșertul australian. Sonda-mamă a ars în atmosferă, tot conform planului.

Hayabusa filmată la reintrarea în atmosferă cu o cameră de vederi de la bordul unui avion DC-8 Airborne Laboratory al agenției NASA.Full size high bitrate video here (details)
Capsula de eșantionare se vede în fața și mai jos de vehiculul-părinte Hayabusa.

Pe data de 16 noiembrie 2010 JAXA a anunțat că după analizarea eșantioanelor dintr-unul din cele două compartimente ale capsulei, a ajuns la concluzia că majoritatea sunt de origine extraterestră,[15] și în mod sigur de pe asteroidul Itokawa.[16] Analizele făcute cu un așa-numit scanning electrone microscope au arătat că compoziția particulelor- a căror mărime este în mare majoritate mai mică de 10 micrometri-[17] este mai apropiată de cea a meteoriților primitivi decât rocile cunoscute pe Pământ. În eșantioane s-au găsit concentrații de olivină și piroxeni.[18]

Film[modificare | modificare sursă]

JAXA a făcut un film documentar de 43 de minute, numit în engleză „Hayabusa Back to the Earth”, despre misiunea Hayabusa.[19][20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://web.archive.org/20100611023705/www.yomiuri.co.jp/dy/features/science/T100607003423.htm
  2. ^ http://www.physorg.com/news195443943.html
  3. ^ https://archive.is/20120724040921/search.japantimes.co.jp/cgi-bin/nn20100615a2.html
  4. ^ a b http://science.nasa.gov/missions/hyabusa/
  5. ^ http://www.asahi.com/english/TKY201006140440.html
  6. ^ a b http://www.newscientist.com/article/mg20427364.200-repaired-hayabusa-probe-heads-home.html
  7. ^ http://web.archive.org/20100617124657/www.yomiuri.co.jp/dy/national/T100614004195.htm
  8. ^ http://www.physorg.com/news8490.html
  9. ^ http://web.archive.org/20101202060614/mdn.mainichi.jp/mdnnews/news/20101129p2g00m0dm013000c.html
  10. ^ http://topnews.com.sg/content/22212-japan-s-hayabusa-spacecraft-touchdown-australia-june-13-midnight
  11. ^ a b http://web.archive.org/20100617230655/www.yomiuri.co.jp/dy/national/20100615TDY03T03.htm
  12. ^ http://www.aviationweek.com/aw/generic/story_channel.jsp?channel=space&id=news/asd/2010/06/08/08.xml&headline=Hayabusa%20Sample%20Return%20To%20Land%20June%2013
  13. ^ http://mainichi.jp/select/today/news/20100614k0000m040077000c.html?link_id=RSH05
  14. ^ http://news.bbc.co.uk/2/hi/science_and_environment/10307048.stm
  15. ^ http://www.jaxa.jp/press/2010/11/20101116_hayabusa_e.html
  16. ^ http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/11/spacecraft-successfully-returns-.html
  17. ^ http://www.space.com/scienceastronomy/asteroid-dust-collected-by-japan-space-probe-101116.html
  18. ^ http://www.msnbc.msn.com/id/40215035/ns/technology_and_science-space/
  19. ^ http://www.asahi.com/english/TKY201006270241.html
  20. ^ http://www.youtube.com/watch?v=SsQp9Zey27Y&feature=related

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Fujiwara, A. et al. (2006). „Hayabusa at Asteroid Itokawa (Special Issue)”. Science 312 (5778): 1327–1353. doi:10.1126/science.312.5778.1327. 
  • Hiroi, T., Abe., M., Kitazato, K., Abe, S., Clark, B.E., Sasaki, S., Ishiguro, M., and Barnouin-Jha, O.S. (2006). „Developing space weathering on the asteroid 25143 Itokawa”. Nature 443 (7107): 56–58. doi:10.1038/nature05073. PMID 16957724. 
  • „Spunky Hayabusa Heads Home With Possible Payload”. Science 328: 565. 30 aprilie 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hayabusa