Grigorie Ghiță
Grigorie Ghiță (n. 21 noiembrie 1932, satul Doba, comuna Pleșoiu, județul Olt) este un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (1984-1990).
Biografie [modificare]
Grigorie Ghiță s-a născut la data de 21 noiembrie 1932, în satul Doba din comuna Pleșoiu (județul Olt), fiind fiul lui Dumitru și Ana Ghiță. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1952-1954), ale Academiei Militare din București - Facultatea de Arme Întrunite (1965-1968) și apoi Cursul Postacademic de Arme Întrunite (1974).
După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat comandant de pluton și companie într-un Regiment de infanterie și Școala de Ofițeri de Infanterie. Îndeplinește apoi funcțiile de Ofițer 5 în Marele Stat Major (1968), ajutor șef Biroul 1 din Secția Pregătire operativă, ofițer 1 în Secția Operații (1973), ofițer 1 în Secția Pază și Apărare Aeroportuară (1973-1979).
Este numit în august 1979 în funcția de șef de stat major al Armatei a 3-a (dislocată la Craiova). În mai 1980, este înaintat la gradul de colonel și numit șef Secție operații în Armata a 3-a, apoi devine locțiitor al comandantului Armatei a 3-a (noiembrie 1981 - noiembrie 1984). În august 1984 este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea).
În perioada noiembrie 1984 - martie 1990 a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie). A fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior la 14 mai 1990 [1].
Dosarul Otopeni [modificare]
În noaptea de 22/23 decembrie 1989, generalul Ghiță a fost unul dintre coordonatorii unei diversiuni în urma căreia au fost masacrați 50 de militari, iar 13 au fost răniți. În seara de 22 decembrie, generalul Iosif Rus, comandantul Aviației Militare, a aflat că Aeroportul Otopeni urma să fie atacat de teroriști și în jurul orei 22:00, a luat legătura, pe telefonul guvernamental, cu generalul Grigorie Ghiță, comandantul Trupelor de Securitate. Cei doi au decis întărirea pazei obiectivului militar prin trimiterea a două companii de la UM 0865 din orașul Câmpina (unitate a trupelor de securitate) care urmau să vină în sprijinul dispozitivului de apărare a aeroportului.
Militarii de la Câmpina au fost îmbarcați în trei camioane și au fost întâmpinați în apropierea aeroportului de căpitanul Constantin Ionescu, ofițerul desemnat să fie călăuza care urma să-i integreze pe nou-veniți în dispozitivul de pază. Afară era întuneric, iar stațiile radio se defectaseră. Datorită lipsei de coordonare dintre factorii de răspundere și a dezinformării, operațiunea de rutină a degenerat în haos. Militarii amplasați în dispozitivul de apărare pe acoperișul Departamentului Aviației Civile al Aroportului Otopeni nu au știu că militarii de la Câmpina au venit să-i ajute și i-au confundat cu "teroriștii" trimiși să ocupe Aeroportul.
La un moment dat, căpitanul Ionel Zorilă a tras în aer o rafală de avertisment, pentru a-i soma să se oprească pe "teroriști" [2]. S-a iscat o confuzie și s-a deschis focul, trupele venite de la Câmpina ripostând. S-a înregistrat un masacru în doar câteva minute, 50 de militari au fost uciși, iar alți 13 au fost răniți. Au murit printre alții căpitanul Constantin Ionescu și colonelul Ion Patraș, comandantul unității de la Câmpina, în încrucișarea de focuri nimerind și un autobuz în care se aflau mai mulți angajați civili ai aeroportului [3].
Generalul Ghiță a fost judecat în Dosarul "Otopeni", care a investigat circumstanțele morții a 50 de militari la Aeroportul Militar Otopeni. Conform rechizitoriului Parchetului Militar: "Masacrul s-a produs din cauza îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu de către factorii cu funcții de răspundere din MApN și MI, respectiv generalul maior Drăghin, generalul maior Ghiță și căpitanul Zorilă. Lipsa cooperării dintre forțele din fața aerogării și cele de pe acoperișul Departamentului Aviației Civile, prin neglijența generalului Drăghin, s-a tradus și în aceea că aceste forțe de pe clădire au interpretat în mod eronat rafalele de avertisment trase de către căpitanul Zorilă și au deschis primii focul" [4].
Prin sentința nr.5 din 3 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția penală, generalul Ghiță a fost achitat, dar rudele celor uciși au formulat recurs. Astfel, la data de 19 februarie 2001, generalul Grigorie Ghiță a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prin Decizia penală nr. 20/2001 a Curții Supreme de Justiție. În vara anului 2002, procurorul general al României, Tănase Joița, a promovat recurs în anulare în favoarea inculpaților, dar acesta a fost respins la 27 ianuarie 2003 de către Curtea Supremă de Justiție.
La data de 14 aprilie 2003, restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea al lui Grigorie Ghiță a fost grațiat printr-un decret semnat de Ion Iliescu [5], fiind suferind de cardiopatie ischemică cronică, hipertensiune arterială esențială, diabet zaharat tip II și dislipidemie [6] [7]. Decretul a justificat grațierea astfel: "din motive umanitare și pentru ca acest act de clemență să conducă la integrarea socială a celor cărora le-a fost acordat" [8].
Note [modificare]
- ^ Decret nr. 227 din 14 mai 1990 privind trecerea în rezervă sau direct în retragere a unor generali din Ministerul Apărării Naționale
- ^ Jurnalul Național, 29 mai 2006 - Bădălan, protectorul călăului de la Otopeni
- ^ Click!, 28 octombrie 2005 - Filiera "Arme pentru Egipt"
- ^ Ziua, 20 februarie 2001 - 18 ani de închisoare pentru 50 de morți
- ^ Decret nr. 229 din 14 aprilie 2003 privind acordarea unor grațieri individuale
- ^ Rompres, 4 iulie 2003 - Tănase Joița cere reindividualizarea pedepselor ofițerilor condamnați în procesul Otopeni
- ^ Adevărul, 19 aprilie 2003 - Generalul de Securitate Ghiță - grațiat de președintele Iliescu
- ^ Decret nr. 229 din 14 aprilie 2003 privind acordarea unor grațieri individuale
