Gomes Leal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

António Duarte Gomes Leal (n. Lisabona, 6 iunie, 1848 — d. 29 ianuarie, 1921, Lisabona)[1] a fost un poet și critic literar[2] portughez.

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

S-a remarcat în 1875 cu Claridades do Sul (Lumini din sud). În poezia sa există multe locuri comune, stilul său este de o verbozitate difuză, o cultură prost asimilată duce la grave confuzii de idei, dar el își are momentele sale de geniu pe care, din păcate, niciun alt portughez din epoca sa nu le-a atins. Virulența sa satirică manifestată în unele din compozițiile sale, reunite în parte în Anticristo și Fim de Um Mundo (Sfârșitul unei lumi), alternează cu predilecția sa pentru ocultism, cu un sentiment apocaliptic al catastrofei, care-l fac să se îndrepte, în ultimă fază, spre catolicismul copilăriei sale exprimat în História de Jesus și în Senhora da Melancolia (Doamna Melancolie).

Opere[modificare | modificare sursă]

  • A Fome de Camões: Poema em 4 cantos (1870)
  • O Tributo do Sangue (1873)
  • A Canalha (1873)
  • Claridades do Sul (1875)
  • A Traição (1881)
  • A Morte do Atleta (1883)
  • História de Jesus para as Criançinhas Lerem (1883)
  • Troça à Inglaterra (1890)
  • A Senhora da Melancolia (1910)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ História de Portugal - Dicionário de Personalidades (vol. XVI) - ISBN 989-554-121-X
  2. ^ Grande Enciclopédia Universal (vol. 12) - ISBN 84-96330-12-5

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • António José Saraiva, Istoria literaturii portugheze, Editura Univers, București, 1979

Legături externe[modificare | modificare sursă]