Giroorizont

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Giroorizontul sau orizontul artificial (engleză attitude indicator (ADI)) este un instrument de bord giroscopic utilizat pentru materializarea liniei orizontului, permiţând cunoaşterea poziţiei unei aeronave faţă de acesta. Giroorizontul este utilizat în zborul automat şi în cel fără vizibilitate.^[1] Giroorizontul indică dacă poziţia aripilor este orizontală sau dacă avionul este înclinat şi dacă botul avionului este deasupra orizontului (cabraj) sau sub el (picaj). Este un instrument de bază în cazul zborului instrumental. Chiar şi în cazul zborului la vedere este un aparat important, indicaţiile sale fiind foarte intuitive.

Giroorizontul este format dintr-un giroscop montat într-o articulaţie cardanică dublă (cu două grade de libertate), astfel ca axa lui de rotaţie să rămână întotdeauna perpendiculară pe planul orizontal. Pe faţa instrumentului se găseşte o machetă de avion, solidară cu carcasa. În spatele ei se deplasează o imagine a orizontului (orizontul artificial), solidară cu giroscopul.^[2] Orizontul este colorat intuitiv, de obicei cerul cu albastru deschis, iar solul maro. Înclinarea avionului este indicată pe scala din jurul aparatului, iar cabrajul sau picajul prin linii orizontale paralele cu orizontul mobil, gradaţiile fiind de 5° sau de 10°.

[modifică] Note