Funcţie continuă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
În analiza matematică, o funcţie se numeşte continuă într-un punct dacă o variaţie mică a argumentului în jurul punctului dat produce o variaţie mică a valorii funcţiei şi, mai mult, putem limita oricât de mult variaţia valorii funcţiei prin limitarea variaţiei argumentului. O funcţie care este continuă în fiecare punct al domeniului de definiţie se numeşte simplu funcţie continuă.
Păstrând limbajul intuitiv, o funcţie este continuă dacă graficul acesteia nu are întreruperi sau "rupturi". Dacă o modificare mică a argumentului poate produce un salt (o ruptură) în graficul funcţiei, sau dacă graficul funcţiei oscilează,se zice că funcţia este discontinuă, sau că are una sau mai multe discontinuităţi.
[modifică] Definiţia formală
[modifică] Definiţia într-un spaţiu metric
Dacă
, unde X şi Y sunt submulţimi ale unor spaţii metrice (de exemplu,
), funcţia f se numeşte continuă în punctul
dacă pentru orice valoare
există un
astfel încât
, să aibă loc
, unde dX reprezintă distanţa din spaţiul metric X, iar dY reprezintă distanţa din spaţiul metric Y.
Echivalent, f este continuă într-un punct de acumulare x0 dacă
(f este continuă într-un punct dacă limita sa în acel punct (de acumulare) există şi este egală cu valoarea funcţiei în acel punct).
Nu putem vorbi de continuitatea unei funcţii într-un punct în care funcţia nu este definită; dar într-un punct din domeniul său de definiţie ce nu este punct de acumulare al domeniului său de definiţie (adică un punct izolat), orice funcţie este continuă.
O funcţie se numeşte discontinuă într-un punct dacă nu este continuă în acel punct. Un punct în care funcţia nu este continuă se numeşte discontinuitate a funcţiei.
O discontinuitate poate exista fie pentru că funcţia are un "salt" (limita funcţiei, sau cel puţin limitele laterale există, dar este diferită de valoarea funcţiei) - o astfel de discontinuitate se numeşte de primă speţă, fie pentru că funcţia nu are limită în acel punct -- disconiuitate de speţa a doua.
Exemple:

este continuă în toate punctele cu excepţia lui 0 unde are o discontinuitate de prima speţă.

este continuă în toate punctele cu excepţia lui 0 unde are o discontinuitate de speţa a doua. De notat că această funcţie este un exemplu de funcţie Darboux care nu este continuă.

