Fragii sălbatici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fragii sălbatici
Rating Rating.gif
Regizor Ingmar Bergman
Scenarist Ingmar Bergman
Producător Allan Ekelund
Muzică Erik Nordgren
Distribuție Victor Sjöström
Bibi Anderson
Ingrid Thulin
Gunnar Björnstrand
Durata 91 minute
Limba originală suedeză

Fragii sălbatici - Film regizat și scris de Ingmar Bergman, lansat în anul 1957.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • BAFTA
  • Ursul de Aur la Berlin
  • nom. Globul de Aur pt. film străin
Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
  • “Voiaj copleșit de coșmaruri, vise și reveniri în trecut, al unui venerabil profesor însoțit de nora sa, către Universitatea care-i decernează titlul de Doctor Honoris Causa. Traseu exterior care se intersectează cu un labirint interior, voiaj în timp și în imaginar, bilanțul unei existențe, filmat cu o libertate de limbaj si mișcare ce taie respirația, operă capitală de introspecție, meditație despre farmecul senectuții, dar și omagiu al tînărului cineast clasicului Sjöström.” (Dicționar universal de filme, 2002)
  • ”Cu o extraordinară libertate și îndrăzneală, Bergman combină într-un fel de sinteză genială nu numai temele sale preferate, nu numai toate marile curente ale cinematografului (expresionism, realism poetic și chiar neorealism), ci reușește să păstreze o perfecta unitate de ton și să nu repete nimic din operele anterioare.” (Amedée Ayfre) (Cinema… un secol și ceva, 2004)
  • “Marea artă a lui Bergman în acest film consistă în felul se ‘dedica’ povestirii, păstrînd mereu neutralitatea unei distanțări față de drama subiectivă, trăită de personajul principal, bătrînul profesor Isak Borg. Un anumit ritm biologic devine suveran de la un moment dat, ceea ce face a multele imagini retrăite, scoase din amintire, să se integreze perfect în dinamica fluxului ecranic, deși, să nu uităm, bună parte din ele sînt fără îndoială șocante. ‘Extrem de neplăcutul sentiment de irealitate’, de care vorbește povestitorul, este în permanență supravegheat de o stare activă de cenzurare a visului nocturn și a viselor cu ochii deschiși. […]
  • Fragii sălbatici realizează o analiză a sufletului omenesc, dovedind cp aceasta e posibilă cu mijloacele cinematografului. Analiza este psihanalitică, fie și în măsura în care ea pornește de la eul narator, ca o subtilă emanație. Borg nu se hazardează în relații care să-l scoată din crusta sa. Doar Marianne îndrăznește să intre într-un dialog al spiritului. Restul personajelor vegeteöază în cercul conștiinței eroului. Esențial e nu atît stilöul romanului autobiografic, cît mai degrabă stilul armonizării eului cu ipostazierile, cu alteritățile sale.” (Ioan Lazăr, Teme și stiluri cinematografice, 1987)

Legături externe[modificare | modificare sursă]