Fotografie Kirlian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fotografia Kirlian constă în înregistrarea unui obiect expus într-un câmp electric de înaltă tensiune şi frecvenţă. În imaginile astfel obţinute, obiectul fotografiat este înconjurat de un halou luminos, policrom.

Este cunoscută şi ca „efectul Kirlian”, „procedeul Kirlian”, „tehnica Kirlian”.

Efectul Kirlian a fost descoperit întâmplător în anul 1939 de soţii Kirlian; a fost amplu desbătut şi studiat în URSS de cercetători ca Iniuşin şi Adamenko precum şi în alte ţări ca Cehoslovacia, Italia, SUA. A stârnit controverse şi a constituit subiectul a numeroase reuniuni ştiinţifice la care au participat medici, psihologi, biologi, ingineri, alţi oameni de ştiinţă.

Pornind de la procedeul soţilor Kirlian sunt imaginate soluţii tehnice noi care au lărgit considerabil aria posibilităţilor de investigare şi cunoaştere a materiei vii.

În funcţie de autori şi de tehnica folosită imaginea obţinută are diferite denumiri: electrografie, electrofotografie, efect corona (folosit îndeosebi de cercetătorii americani), fotografie Kirlian, etc.

[modifică] Rezultate ale analizelor efectuate pe fotografia Kirlian.

Fotografia Kirlian se poate realiza atât structurilor vii cât şi structurilor nevii.

Structurile anorganice au o imagine statică, monocromatiă şi reproductibilă.

Structurile organice au o imagine dinamică, variabilă de la un moment la altul şi de la o stare a organismului la alta.

Diversele stări funcţionale a organismului, normale sau patologice le corespund culori specifice care diferă de starea fiziologică a organismului, arată cercetătorii acestui procedeu.

Dr. Dumitru Constantin consideră că efectul Kirlian evidenţiază biocâmpul organismelor vii, bazându-şi afirmaţia inclusiv pe concluziile oamenilor de ştiinţă Northrop, Burr şi Ravitz care, în studiul lor asupra biocâmpurilor, au evidenţiat fluctuaţii semnificative dependente de mai mulţi factori.

Cercetări întreprinse cu ajutorul fenomenului Kirlian

La Institutul de neuropsihiatrie al Universităţii Los Angeles din California şi la American Psyhological Association, în anii ’70, Thelma Moss şi grupul ei de cercetători au studiat biocâmpurile la plante şi oameni şi pe această cale a posibilelor interacţiuni energetice dintre organismele vii. Fotografiile obţinute, în urma unor atente analize, au scos în evidenţă diverse imagini, cu diferite culori şi intensităţi în funcţie de tensiunea psihică, mânie, teamă, stare de relaxare. Printre constatări au figurat şi acelea conform cărora în unele zone ale organismului apare un aspect mai estompat iar în altele mai accentuat. Aceste zone cu imagini diferite au putut fi ulterior determinate a fi structuri cu energie bioelectrică variabilă.

Asemenea descoperiri, ce au la bază efectul Kirlian, oferă posibilitatea de a spune că din punct de vedere fizic, funcţionarea sistemelor vii poate fi concepută ca o fluctuaţie de câmpuri energetice. Ca urmare acestor cercetări şi experimente ştiinţifice, există păreri ale unor oameni de ştiinţă conform cărora interacţiunile umane ar putea fi interpretate şi înţelese ca fiind, în primul rând, ca interacţiuni ale unor câmpuri energetice.

[modifică] Referinţe

Dumitru Constantin – Inteligenţa materiei, ed Militară, Bucureşti, 1981