Format:Pagina principală/Articol de calitate/69
Covorul persan (în persana veche bōb, în limba persană farš فرش, însemnând "a răspândi" și în limba arabă qāli) este un element esențial al artei și culturii persane, țeserea sa devenind o artă. Țeserea covorului este fără îndoială una dintre manifestările cele mai distincte ale culturii și artei persane, al cărui început datează din Epoca bronzului (c.500 înainte de Hristos).
Luxul care este asociat astăzi covorului persan se află în contrast cu începuturile sale modeste în rândul triburilor nomade din Persia. Covorul era atunci un articol necesar în iernile aspre. Ulterior, el a devenit un mijloc de exprimare artistică mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive. Secretele fabricării sale au fost păstrate și transmise din generație în generație. Meșterii populari utilizează insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație.
Începând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat până a devenit o artă de sine stătătoare.