Esociforme

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Esociformes
Fosilă: Cretaceu superior - Holocen
Esox lucius1.jpg
Știuca (Esox lucius)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Protacanthopterygii
Ordin: Esociformes
Bleeker, 1858
Familii

Esocidae
Umbridae

Esociformele (Esociformes) sunt un ordin mic de pești fizostomi care nu cuprinde decât 4 genuri răspândite în apele dulci din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice. Corpul alungit al acestor pești este acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Capul este alungit și prevăzut cu un bot lung și lat. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Înotătoarea adipoasă lipsește. O singură înotătoare dorsală scurtă situată deasupra înotătoarei anale. Înotătoarele dorsală și anală deplasate înapoi în apropierea celei codale, dând corpului aspectul unei săgeți. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi.

Falca superioară este formată din maxilare și premaxilare. Numeroși dinții fixați pe mai multe oase: premaxilar, vomer, palatin și oasele faringiene. Maxilarul fără dinți. Parapofizele nu sunt contopite cu vertebrele. Mezocoracoidul lipsește, oasele nazale sunt perechi. Oasele parietale sunt separate prin supraoccipital.

Intestinul n-are apendice pilorice. Vezica înotătoare fără legătură cu urechea internă, însă comunică cu esofagul. Aparatul lui Weber lipsește. Tuberculi nupțiali absenți.

Esociformele au lăsat fosile începând din cretaceul superior.

Esociformele includ 2 familii (Esocidae și Umbridae), 4 genuri și cel puțin 10 de specii.

  1. Familia Esocidae cu 1 gen: Esox
  2. Familia Umbridae cu 3 genuri: Umbra, Novumbra și Dallia.

Acest ordin include și o familie dispărută Palaeoesocidae cu Palaeoesox din eocen și Boltyshia din paleocen-eocen.

În apele României și Republicii Moldova trăiesc 2 specii:

  1. Umbra krameri, țigănușul
  2. Esox lucius, știuca.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Al.V. Grossu. București, Editura Didactică și pedagogică, 1967, 768 p.
  • Z. Feider, Al.V. Grossu, Șt Gyurko, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Ediția a 3-a. București, Editura Didactică și pedagogică, 1976, 420 p.
  • Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.
  • S. P. Naumov. Zoologia Vertebratelor. Editura Agro-Silvică de Stat , București, 1954, 476 p.
  • Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
  • Tim M. Berra. Freshwater fish distribution. Academic Press. 2001