Emil Șiancu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emil Șiancu (n. ? - d. 1939) a fost un comandant legionar român.

Emil Șiancu era originar din Țara Moților. În Primul Război Mondial, Emil Șiancu a servit în armata austro-ungară, însă a trecut de partea forțelor române, în iulie 1918 devenind șef al Gărzii Naționale din Alba Iulia. Emil Șiancu a aderat la mișcarea legionară de la începuturile acesteia și a fost parlamentar din cadrul partidului Totul pentru Țară la alegerile din 1937.

La 29 mai 1933, Emil Șiancu l-a împușcat, în timpul unui proces, pe evreul Mohr (Mauriciu) Tischler sub pretextul că era „jefuitorul moților”[1][2] dar ulterior a fost achitat.[3]

A fost arestat, judecat și condamnat la închisoare la procesul din iulie 1938. Aflat la Spitalul Militar Brașov, secția deținuți politici, Emil Șiancu a fost ridicat și asasinat (împușcat) de autorități, în masacrul elitei legionare din noaptea de 21/22 sept. 1939, ordonat de Regele Carol al II-lea. În 1940, Emil Șiancu a fost achitat și reabilitat post-mortem prin rejudecarea procesului din 1938.[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Francisco Veiga, Istoria Gărzii de fier: 1919-1941 : mistica ultranaționalismului. Editura Humanitas, București, 1993, ISBN 978-973-2803-92-9, p. 191
  2. ^ Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail”. Mișcare socială și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional, Ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2006, p. 480
  3. ^ Irina Livezeanu, Vlad Russo, Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930. Seria „Istorie”, Editura Humanitas, București, 1998, ISBN 978-973-2808-65-8, p. 338
  4. ^ http://www.zelea-codreanu.com/3_Personalitati/1_Statul_Major_Legionar/Emil_Siancu.htm