Emeric Székely

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emeric (Imre) Székely

Emeric (Imre) Székely
Date personale
Născut6 august 1922
Bănișor, județul Sălaj
Decedat4 iunie 1999 (76 de ani)
Cluj-Napoca, județul Cluj
Căsătorit cuSara Székely (n. Tabac) (n. 1930, Gheorgheni – d. 2011, Cluj-Napoca)
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
om de știință Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materKolozsvári Izraelita Koedukációs Gimnázium[*][[Kolozsvári Izraelita Koedukációs Gimnázium |​]]
Universitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Emeric (Imre) Székely (n. 6 august 1922, Bănișor, județul Sălaj – d. 4 iunie 1999, Cluj-Napoca, județul Cluj) a fost un inginer, savant în domeniul teoriei mecanismelor și mecatronicii, profesor universitar la Universitatea Tehnică (Institutul Politehnic) din Cluj.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Emeric Székely s-a născut în 6 august 1922, în comuna Bănișor din județul Sălaj, într-o familie evreiască[1]. Tatăl său, Maurițiu, a fost funcționar, veteran al Primului Război Mondial, iar mama, Margareta (n. Fischman), casnică[2].

Familia s-a stabilit la Cluj în același an, 1922. În 1936 Emeric a fost nevoit să întrerupă studiile liceale și s-a angajat ucenic la Uzinele Dermata din Cluj, unde a lucrat până în 1942, când a fost dat afară din motive rasiale[3]. În 1943 a fost înrolat în detașamentul de muncă pentru evrei al Armatei Maghiare[4], iar în mai 1944 a fost deportat la Auschwitz[5], împreună cu toată familia. Părinții săi au murit în lagărul de exterminare[6]. Emeric și fratele său mai tânăr, László Székely (n.1929)[7], au supraviețuit, fiind eliberați de la Buchenwald în aprilie 1945. Între 1945-1948 Emeric Székely a lucrat ca lăcătuș mecanic la Uzinele Dermata. În 1948 a fost trimis la studii la Universitatea Tehnică Kalinin din Leningrad[8]. Începând din 1955 și până în 1999 a fost cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj (în prezent Universitatea Tehnică). A fost profesor universitar, șef de catedră, conducător de doctorat, un savant recunoscut în domeniul teoriei mecanismelor și mecatronicii[9][10].

În 1946 s-a căsătorit cu Sara Tabac, iar în 1952 s-a născut fiica sa, Andrea-Julika (căs. Ghiță)[11].

A decedat în anul 1999 și a fost înmormântat în Cimitirul Evreiesc Ortodox din Cluj[12].

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Liceul George Barițiu din Cluj (1932-1937)
  • Școala de Ucenici Industriali din Cluj (1938-1939)[13]
  • Liceul Evreiesc din Cluj – 1944 (fără frecvență)[14]
  • Universitatea Tehnică Kalinin din Leningrad (actualmente Universitatea Petru cel Mare din Sankt Petersburg) (1948-1954), secția Mașini automate și semiautomate, absolvită cu diplomă de merit
  • Institutul Bauman din Moscova (1956-1960) – aspirantură la cursuri de zi

Titluri științifice[modificare | modificare sursă]

În 1960 a obținut titlul de candidat în științe la Institutul Bauman din Moscova, cu teza: Variator de viteză cu roți dințate care permite trecerea de la o treaptă la alta în timpul mersului și sub sarcină. În septembrie 1971 a obținut titlul de doctor docent în științe, la Institutul Politehnic București (azi Universitatea Tehnică București), confirmat de Comisia Superioară de Diplome în februarie 1972.[15]

Activitatea didactică și de cercetare științifică[modificare | modificare sursă]

În perioada 1955–1969 a urcat toate treptele ierarhiei didactice universitare de la asistent la profesor universitar, fiind șef de catedră între anii 1972-1988 (până la pensionarea sa)[16], prodecan al Facultății de Mecanică [17] și apoi profesor consultant până la decesul său, în 1999.

A predat disciplinele: Mecanică, Teoria mecanismelor și Organe de mașini, la facultățile de Construcții, Mecanică Agricolă, Electromecanică, Electrotehnică, Electronică, Automatizări și Calculatoare. A fost conducător de doctorat în domeniul mecanismelor și organelor de mașini. A publicat zeci de articole în domeniul teoriei mecanismelor (variatoare de viteză cu roți dințate, mecanisme cu comandă logică și elemente mecanice, mecanisme planetare etc.) în reviste de specialitate din țară (Construcții de mașini, Studii și cercetări de mecanică aplicată, Buletinul Științific al Institutului Politehnic București și Buletinul Științific al Institutului Politehnic Cluj) și din străinătate: Journal of Mechanisms, IFTOMM Proceedings, Fachtagung Getriebethechnik etc.).

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Teoria mecanismelor și organe de mașini, Ed. Institutului Politehnic Cluj, 1966
  • Teoria mecanismelor și organe de mașini, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1968
  • Mecanisme, Ed. Institutului Politehnic Cluj, 1974
  • Mecanisme planetare, Ed. Institutului Politehnic Cluj, 1977
  • Mecanisme, Ed. UT Press, Cluj, 1992 (coautor A. Dali)
  • Raționamente în Teoria și practica mecanismelor, Editura U.T. Press, Cluj, 1998. Iată dedicația acestei ultime cărți: Dedic această carte studenților și absolvenților Universității Tehnice din Cluj și tuturor acelora care știu cu adevărat să se bucure de bucuria altora.

A fost membru al asociațiilor profesionale internaționale IFTOMM[18][19] și GAMM[20].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Artemiu Vanca, „Evreii”, în Anuarul Fiilor Satului Bănișor, 2008
  2. ^ Ghiță, Andrea, Merinde de la Bănișor
  3. ^ Lőwy, D., Sárga csillag Kolozsváron [„Steaua galbenă la Cluj”], Ed. Koinónia, Cluj-Napoca, 2017, p.73
  4. ^ Lőwy, D., Sárga csillag Kolozsváron [„Steaua galbenă la Cluj”], Ed. Koinónia, Cluj, 2017, p.73
  5. ^ Lőwy, D., Sárga csillag Kolozsváron [„Steaua galbenă la Cluj”], Ed. Koinónia, Cluj-Napoca, 2017, p.75
  6. ^ Székely, S., Surica, fiica Evei, Ed. Hasefer, București, 2008, p. 185
  7. ^ HŰSÉGES SZOLGÁLAT (SERVICIUL CREDINCIOS) portret SZÉKELY LÁSZLÓ portréfilm pe YouTube
  8. ^ Székely, S., Surica, fiica Evei, Ed. Hasefer, București, 2008, p.207
  9. ^ [https://baabel.ro/2020/06/imre-szekely-profesorul-curs-de-incheiere-la-disciplina-mecanisme/
  10. ^ Lőwy, D, A kálváriától a tragédiáig. A kolozsvári zsidóság története [De la Calvaria, la tragedie. Istoria evreimii clujene], Ed. Koinónia 2005, p.558
  11. ^ Székely, S., Surica, fiica Evei, Ed. Hasefer, București, 2008
  12. ^ Gaal, G., A Házsongárdtól a Kismezőig: Kolozsvári sírkertek a XIX.‒XX. századból [„De la Házsongárd la Kismező: cimitirele din Cluj în sec. al XIX-lea și al XX-lea”], Ed. EXIT, Cluj-Napoca, 2016, p.153
  13. ^ Ghiță, Andrea, La revedere în 1949!
  14. ^ Tibori Szabó, Z., Zsidlic [„Zsidlic”, monografie istorică a Liceului Evreiesc din Cluj], Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2012
  15. ^ Nistor, Ioan Silviu, Istoria învățământului tehnic din Cluj-Napoca, la jubileul semicentenar, UT Press 1998, p.231
  16. ^ Nistor, Ioan Silviu, Istoria învățământului tehnic din Cluj-Napoca, la jubileul semicentenar, UT Press 1998,p.233
  17. ^ Nistor, Ioan Silviu, Istoria învățământului tehnic din Cluj-Napoca, la jubileul semicentenar, UT Press 1998, p.325
  18. ^ International Federation for the Promotion of Mechanism and Machine Science - IFToMM 
  19. ^ Nistor, Ioan Silviu, Istoria învățământului tehnic din Cluj-Napoca, la jubileul semicentenar, UT Press 1998, p.253
  20. ^ GAMM e.V. – Gesellschaft für Angewandte Mathematik und Mechanik e.V., www.gamm-ev.de 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Cel puțin o parte dintre legăturile externe nu îndeplinesc condițiile de includere.
Trebuie șterse legăturile nerelevante, excedentare, inaccesibile, sau care nu pot fi considerate surse de încredere.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Emeric_Székely&oldid=15153116