Bănișor, Sălaj
| Bănișor | |
| — sat și reședință de comună — | |
  Bănișor Bănișor (România) | |
| Coordonate: 47°06′18″N 22°50′20″E / 47.10500°N 22.83889°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Regiune de dezvoltare | Regiunea de dezvoltare Nord-Vest |
| Județ |  Sălaj |
| Comună | Bănișor |
| Atestare documentară | 1213 |
| Altitudine[2] | 294 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 580 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 457030 |
| Prefix telefonic | +40 x60[1] |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Bănișor (în maghiară: Alsó Bán) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezarea românească este atestată din evul mediu pe aceste meleaguri.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Bănișorul este adunat pe Valea Banului, în centrul comunei Bănișor, învecinându-se cu satul Cizer pe partea de miazăzi, cu satul Ban spre apus, Marin spre miazănoapte și Peceiu spre răsăsrit. Așezarea este accesibilă pe un drum asfaltat ce leagă Crasna de localitatea Sâg. În urma datelor recensământului din 1992 în Bănișor trăiau 857 de locuitori, aproape toți de naționalitate română, religia ortodoxă fiind și ea majoritară.
Relieful zonei este deluros și pe alocuri împădurit, cu peisaje frumoase, tipice unei zone neexploatate industrial, factorii majori poluanți fiind inexistenți. Economia așezării este preponderent agrară, aici înregistrându-se însemnate producții la culturile cerealiere.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Cea mai veche atestare a așezării este din anul 1213. Satul a fost de-a lungul timpului proprietatea familiilor de magnați Bánffi și Báthori.[3]
Pe 25 octombrie 1943, episcopul Iuliu Hossu a fost în vizitațiune canonică la Bănișor.
Locuitorii[modificare | modificare sursă]
Date mai concrete despre locuitorii satului avem începând cu secolul 18.[4] Într-o conscripție din 1715 sunt menționați șapte capi de familie iobagi: Gavrilă Boțea, Badea Șimon, Nistor Negru, Ioan Groza, Tivadar Dimkan, Laurențiu Stoica.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Google Earth
- ^ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, pp. 89-91, Zalău 1902
- ^ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, pp. 109, Zalău 1902.
- ^ Arhivele Naționale Maghiare/Az 1715. évi országos összeírás/Kraszna/Also Ban versiune digitală. Fotocopie după document[nefuncțională]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii monografice
- Violin, Sterian și Vanca, Artemiu (). Bănișor, monografie - amintiri. Cluj: Supergraph. ISBN 973-86210-5-4.
- Vanca, Tiberiu (). Bănișorul mitic. Deva: Editura Călăuza. ISBN 978-973-8438-74-3.
- Anuarul Asociației „Fiii satului Bănișor”, nr: 1-5, 2004-2008.
- Studii generale
- Mór, Petri (1901-04). Szilágy vármegye monographiája. Zalău. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - Goia, Ioan Augustin (). Zona Etnografică Meseș. București: Editura Sport-Turism.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- hu Szilágy Vármegye Monographiája (1901): Bán
- Hartă actuală Arhivat în , la Wayback Machine.
- Bănișor în Anuarul Socec din 1925
- hu Statistica locuitorilor, pe etnii, 1850-1992
Imagini de arhivă[modificare | modificare sursă]
-
Turnul bisericii înainte de renovare -
Femeie din Bănişor (anii 1950) -
Harta satelor de sub Meseş la 1883
Imagini[modificare | modificare sursă]
-
Primăria -
Biserica -
Poşta -
Sediul Poliţiei -
Dispensarul -
Şcoala nouă -
Vechea şcoală -
Vechea şcoală
| ||||||||||
