Efectul Poynting-Robertson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Efectul Poynting-Robertson,cunoscut și sub numele frânarea Poynting-Robertson, numit după John Henry Poynting și Howard Percy Robertson, este un proces prin care radiația solară determină particulele de praf din sistemul solar să se rotească pe o spirală descrescătoare. Frânarea este produsă în esență de componenta tangențială a forței produsă de presiunea radiației asupra mișcării particulelor de praf. Prima descriere a acestui fenomen, realizată de Poyinting în 1903, se baza încă pe modelul eterului luminos. Mai târziu, în 1937, Robertson descrie efectul în termenii relativității generalizate.

Explicații[modificare | modificare sursă]

Radiaţoa de la Soare (S) şi radiaţia termică de la o particulă văzută (a) de un observator solidar cu particula şi (b) de un observator aflat în repaos relativ la Soare.

Forța Poynting-Robertson este egală cu:

unde W este puterea radiației incidente, v este viteza particulelor de praf, c este viteza luminii, r este raza obiectului, G este constanta gravitațională a Universului, Ms este masa Soarelui, Ls luminozitatea solară și R este raza orbitei pe care se deplasează obiectul.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Poynting, J. H. (). „Radiation in the Solar System: its Effect on Temperature and its Pressure on Small Bodies” (PDF). Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Series A. Royal Society of London. 202: 525–552.