Don Pasquale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Don Pasquale
Muzica: Gaetano Donizetti
Libretul: Michele Accursi şi Giacomo Ruffini
Premiera operei bufe în trei acte a avut loc în 3 ianuarie 1843, la "Teatrul Italian" din Paris.
Cuprins |
[modifică] Acţiunea
[modifică] Actul I
Bătrân, bogat, dar singur, Don Pasquale este hotarât să se însoare, dorindu-şi soţie tânără şi frumoasă. Doctorul Malatesta, prieten al casei, îi vorbeşte despre sora lui, Sofronia, abia ieşită de la mănăstire. Don Pasquale pare încântat. Cu ocazia acestei căsătorii el este hotărât să-l alunge din casa pe Ernesto, nepotul său, pe care îl dezmoşteneşte din cauza dragostei acestuia pentru o frumoasă actriţă, pe nume Norina. Amuzat şi neîncrezător, la început, Ernesto îşi va da seama că toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate. În acest timp, frumoasa Norina nici nu bănuieşte gravele evenimente ce se petrec. Scrisoarea "de adio" pe care o primeşte de la Ernesto o nedumereşte, dar sosirea doctorului Malatesta o va lămuri şi linişti. Pentru a-şi ajuta prietenii, pe Ernesto şi pe Norina, şiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o căsătorie, după care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe bătrânul nesăbuit care, în final, va fi fericit să afle adevărul şi, mai ales, va trebui sa încuviinteze căsătoria "soţiei" sale cu nepotul său, Ernesto. Norina este încântată de acest plan şi împreună cu prietenii săi actori, travestiţi în servitori, pornesc la "atac".
[modifică] Actul II
Disperat de ameninţarea unui destin necruţător, Ernesto îşi crede dragostea pierdută. Don Pasquale se lasă uşor cucerit de purtarea sfioasă şi frumuseţea ale tinerei "Sofronia", în realitate frumoasa Norina. În contractul de căsătorie ce se încheie pe loc, bătrânul trece jumătate din averea lui pe numele soţiei sale. Lămurit de Malatesta despre farsa ce se pune la cale, Ernesto acceptă să fie martor al falsei căsătorii. El se va bucura de o atenţie deosebită din partea "mătuşii" sale care, spre stupefacţia lui Don Pasquale, îl alege drept însoţitor pentru plimbări.
[modifică] Actul III
Disperat şi neputincios, Don Pasquale încearcă în zadar să-şi potolească soţia, care îi risipeşte banii pe toalete luxoase, refuzând să i se supună, aşa cum s-ar cuveni. Încercând să o împiedice pe Norina să plece la teatru, Don Pasquale se alege chiar cu o ...palmă. Iată, însă, că din conţinutul unui bilet, pe care soţia sa l-a pierdut, Don Pasquale află că aceasta urmează să se întâlnească noaptea, în grădină, cu iubitul ei. Împreună cu Malatesta, Don Pasquale hotărăşte să-şi surprindă soţia într-o situaţie fără echivoc şi astfel să obţină divorţul. Ernesto cântă o serenadă apoi, în liniştea nopţii, cei doi îndrăgostiţi se întâlnesc şi îşi fac jurămintele de credinţă. Don Pasquale iese din ascunzătoare. Norina însă este singură. "Întâmplator", Ernesto se află prin apropiere. Exasperat, Don Pasquale acceptă căsătoria nepotului său cu frumoasa Norina, în schimbul despărţirii de îngrozitoarea lui soţie. Este momentul ca farsa să ia sfârşit. Norina îşi dezvăluie adevărata identitate. Don Pasquale află cu satisfacţie că, de fapt, căsătoria lui nu este valabilă. Şi mulţumit, Malatesta ia parte la bucuria tinerilor.
[modifică] Referinţe
- Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureşti, 1999
