Dispariția omului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dispariția omului (sau extincția omenirii) este sfârșitul ipotetic al speciei umane. Diferite scenarii au fost discutate în domeniul științei, în cultura populară și în religie.

Oamenii sunt foarte răspândiți pe Pământ și trăiesc în comunități care (în același timp, interconectate) sunt capabile de un tip de supraviețuire în izolare. Prin urmare, pandemiile și distrugerea deliberată a circuitului agricol ar duce la dispariția omului numai dacă întreaga planetă ar deveni nelocuibilă.

Diverse scenarii[modificare | modificare sursă]

Diverse scenarii posibile care ar duce la dispariția omului:

  • Forme severe de dezastre cunoscute sau înregistrate: război nuclear, pandemie globală, etc.
  • Colapsul mediului înconjurător: ex: pierderea atmosferei (lucru des întâmplat și pe alte planete), mega-vulcan, etc.
  • Dezastre ecologice globale
  • Evoluția omului într-o formă post-umană de viață (biologică și/sau tehnologică) sau evoluția unei alte specii într-o formă de viață superioară omului sau care ar reuși să ducă la dispariția omului
  • Declin demografic
  • Accidente științifice
  • Intervenție extraterestră: inteligentă (invazie) sau accidentală (ex. prăbușirea unui meteorit uriaș)

Atitudini față de ipoteza dispariției omului[modificare | modificare sursă]

Atitudinile față de dispariția omului variază în funcție de convingerile pe scară largă în ceea ce privește supraviețuirea spirituală (suflete, cer, reîncarnare și așa mai departe), valoarea speciei umane, indiferent dacă specia umană evoluează individual sau colectiv și mulți alți factori. Multe religii profețesc sfârșitul timpurilor pentru tot universul. Dispariția omului este o parte a credinței a multor oameni în măsura în care sfârșitul timpurilor înseamnă sfârșitul absolut al umanității din punct de vedere fizic, dar nu și al sufletului considerat etern.

Cu toate acestea, nu toate religiile leagă dispariția omului de sfârșitul timpurilor din moment ce există credințe care prevăd regenerări ciclice sau că sfârșitul lumii înseamnă de fapt începutul unui nou tip de existență (Vezi: escatologie și utopism).

Percepția riscului de dispariție a omenirii[modificare | modificare sursă]

"Noi vom dispărea. Orice am face acum, e prea târziu" Această afirmație a lui Frank Fenner este în măsură să neliniștească, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o viziune pe milioane de ani ci de o predicție pentru acest secol ! Pentru Frank Fenner și pentru alți oameni de știință recunoscuți ca Paul Crutzen, premiu Nobel pentru chimie, Terra a intrat într-o nouă epocă geologică, Anthropocen, din 1800 cu revoluția industrială și exploatarea masivă a combustibililor fosili. Această nouă epocă geologică ar urma Holocen-ului, care a început acum zece mii de ani. Deși nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia științifică și corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza cu forțele naturii în capacitatea de a modifica ecosistemul Terrei . Într-adevăr, activitățile noastre încălzesc climatul planetar cu o amploare tot atât de mare ca marile cicluri naturale și noi am început a șasea extincție masivă a biodiversității, cu o viteză fără îndoială mai mare decât cea care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariția dinosaurilor după căderea unui asteroid, cum a subliniat Eric Lambin, membru al Academiei de științe a Statelor Unite... Explozia demografică pusă în cauză : "deja e prea multă lume" La originea dezechilibrelor planetare care amenință însăși supraviețuirea Umanității, Frank Fenner incriminează explozia demografică și "consumul neînfrânat". Conform ONU, numărul de oameni a depășit 7 miliarde în 2011. Dată fiind inerția sicietăților noastre și a decidenților noștri politici asupra urgenței și importanței măsurilor ce trebuie luate pentru a se diminua emisiile de gaze cu efect de seră, Fenner rămâne pesimist : "Vom suferi aceeași soartă cu persoanele din Insula Paștilor. Schimbările climatice sunt abea la început. Dar noi putem deja să vedem scimbările remarcabile la meteo." "Aborigenii ne-au arătat că în absența științei și a emisiilor de dioxid de carbon responsabile de încălzirea climei, ei puteau supraviețui timp de 40 000 - 50 000 de ani. Dar lumea noastră nu poate asta. Specia umană a luat-o pe același drum ca speciile pe care le-am văzut dispărând ." declară el în interviu. "Homo sapiens ar trebui să dispară, poate în 100 de ani", spune el. "De asemenea și un mare număr de animale. Este o situație ireversibilă. Cred că e prea târziu . Încerc să nu o spun prea des, căci sunt oameni care încearcă să facă să se schimbe aceste lucruri. Eforturile de reducere încetinesc puțin lucrurile, dar este deja prea multă lume [pe Terra]" adaugă el. Explozia demografică și corolarele ei : bulimia energetică, productivistă și consumistă duc omenirea la pierzanie. Această constatare, tabu, este totuși din ce în ce mai împărtășită de către anumiți oameni de știință și este evocată tot mai des , dar este sufocată de către scepticii asupra schimbărilor climatice și de o parte dintre persoanele credincioase, pentru care reproducerea este o recomandare divină, subliniază Frank Fenner. Puțin optimism înainte de naufragiul Umanității ? Stephen Boyden, coleg și prieten cu Fenner, crede că este un profund pesimism printre anumiți ecologiști, dar că alții sunt mai optimiști  : "Frank are poate dreptate, dar unii dintre noi mai nutrim încă speranța că situația va conduce la o conștientizare și în consecință la schimbări revoluționare necesare pentru a ajunge la durabilitae ecologică". Din nefericire, această conștientizare radicală, atât de mult așteptată, nu se manifestă sau este de manieră marginală. Stephen Boyden adaugă : "Aici Frank și cu mine gândim diferit. Amândoi suntem conștienți de gravitatea situației, dar eu nu accept că ar fi neapărat prea târziu. Deși nu există decât o lucire de speranță, asta face să merite efortul de a rezolva problema. Noi avem cunoștințele științifice ca să o facem, dar nu avem voința politică." Cu acest titlu, Frank Fenner (1) a deschis la 23 iunie 2010 simpozionul "Healthy Climate, Planet and People" la Academia australiană de științe. Această conferință viza tocmai să umple prăpastia dintre știință și politicile de mediu înconjurător. În concluzia interviului său, Frank Fenner, care a avut totuși onoarea de a anunța eradicarea mondială a variolei la ONU în 1980, contemplă cu regret specia umană pe marginea extincției în masă : "Nepoții generației actuale se vor confrunta cu o lume mult mai dificilă..." (1) sursa: http://www.notre-planete.info/actualites/actu_2447_extinction_espece_humaine.php

Note[modificare | modificare sursă]

Format:Http://nazone.ro/2013/04/sfarsitul-speciei-umane-in-100-de-ani.html

Vezi și[modificare | modificare sursă]