Discuție:Ordinea de succesiune la tronul României

Ortodoxia

"All 15 of these national churches are united in the same faith and tradition of worship. They share common principles of church policy and organization and have a common liturgical tradition. Only the languages used in worship and minor aspects of customs differ from country to country." ("Orthodox Church - IV. Church Structure and Organization", Enciclopedia MSN Encarta). Singurele lucruri, asadar, care difera intre bisericile locale sunt: 1. limba si 2. aspecte minore de obiceiuri. Nicidecum teologia, care e aceeasi ("same faith and tradition") pt. toate. Soricelu' 2 31 ianuarie 2008 10:46 (EET)

Ortodoxia și succesiunea

Afirmația din articol "Mai mult, credința ortodoxă, după care, conform Introducerii la noul Statut, Regele Mihai pretinde că se ghidează în toate deciziile sale, interzice femeilor să domnească în calitate de monarhi" este cel puțin discutabilă: să luăm doar exemplul Irinei a Bizanțului, care nu numai că a fost împărăteasă unică, dar a fost și canonizată (declarată sfântă) de către Biserica Ortodoxă. --Sîmbotin (discuție) 23 iunie 2010 07:48 (EEST)

Atitudinea Regelui față de Carol al II-lea etc

În interviurile sale cu Mircea Ciobanu, regele Mihai explică pe larg atitudinea sa de completă rezervă față de tatăl său, aceste explicații lipsind aici cu desăvârșire, în articol fiind prezentat doar punctul de vedere al lui Carol. Le-am introdus. De asemenea, am introdus motivele pentru care MS Regele a schimbat ordinea de succesiune: lipsa unui succesor de sex masculin și dezinteresul membrilor Casei Princiare de Hohenzollern(-Sigmaringen) pentru succesiunea la tronul României.
Nu cred că ignorarea, în Normele Fundamentale, a alternativei stingerii complete a dinastiei, ar avea importanța acordată de contribuitorul de la finele articolului, căci o asemenea stingere este totdeauna dificilă și se face cu multe eforturi--a se vedea stingerea dinastiei de Valois la sfârșitul sec. XVI în Franța, sau stingerea liniei directe a Casei regale daneze, pe la mijlocul sec. XIX, în acest din urmă caz fiind nevoie de un tratat internațional, adoptat la Londra, care să țină loc de lege de succesiune.
De asemenea, am obiecții privind folosirea consecventă a formulei „constituția regală”, pentru că ea ar implica ideea că regele Ferdinand, în mare mila sa, a acordat sau octroaiat Constituția românilor, ceea ce e incorect, pentru că ar recunoaște regelui mai multă putere decât avea el de fapt.
În sfârșit, constituția în vigoare este destul de strictă (art. 152 înlătură până și eventualitatea revizuirii forme republicane de guvernământ) în ce privește o eventuală restaurare, astfel încât remarcile președintelui Băsescu ar putea fi superflue.
Mulțumesc,
Nerissa-Marie (discuție) 6 noiembrie 2010 12:36 (EET)

PDVN

Prin modificările efectuate, utilizatorul Cacavela a deturnat complet sensul acestui articol. Redenumind una din cele două secțiuni principale ale articolului din Succesiunea după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină în Succesiunea la averea Casei Regale a României, secțiunea respectivă nici nu mai are ce căuta în articol - pagina respectivă este despre „ordinea de succesiune la tronul României”, nu despre „succesiunea la avere”. --Bătrânul (discuție) 29 martie 2016 22:42 (EEST)

Buna seara,

Am observat că la articolul Ordinea de succesiune la tronul României ați mentionat faptul că ar exista nu una, ci Doua linii de succesiune ,ceeace este fals. Există o singura linie de succesiune la Tron și anume cea legiferată de Parlamentul României în anul 1866 (legea salică).Chiar dacă Parlamentul României ar anula legea salică și ar stabili o nouă linie de succesiune, tot o singură linie de succesiune ar fi . Două - niciodată ! Eu am operat modificările necesare, nu din dorința de a cauza cuiva vreun prejudiciu, ci din dorința de a face cunoscut adevărul istoric.

Atât am avut de spus. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Cacavela (discuție • contribuții).

Dacă ar fi așa cum spuneți dvs. (că există o singură linie de succesiune la tron), într-un articol referitor la „ordinea de succesiune la tronul României” nu își are rostul o secțiune întreagă intitulată „succesiunea la averea Casei Regale a României”. Dvs. ați redenumit secțiunea Succesiunea după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină (care se baza pe noul Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007) în Succesiunea la averea Casei Regale a României, după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. Aceasta mi se pare a fi o interpretare personală, chiar răuvoitoare, a acelui Nou Statut al Casei Regale.

Aștept și alte opinii. Dacă într-adevăr există o singură linie de succesiune la tron, atunci trebuie păstrată doar aceea în articol. Eu văd două variante:

1. Singura linie valabilă de succesiune la Tronul României este cea din 1866 - în articol să rămână doar aceea, iar partea cu „succesiunea la avere” să fie mutată într-un articol separat.
2. Singura linie valabilă de succesiune la Tronul României este cea din Noul Statut al Casei Regale (2007) - în articol să rămână doar aceasta, iar partea cu „Succesiunea după legea salică” să fie mutată într-un articol separat, intitulat eventual Vechea ordine de succesiune la tronul Regatului României sau Ordinea de succesiune la tronul României, conform Constituției din 1866. --Bătrânul (discuție) 30 martie 2016 08:19 (EEST)

Ce dorește să impună Cacavela sună fățiș a campanie anti-PDVN; chestia cu ordinea de succesiune „la avere” este fără surse; conform rezervei succesorale, în România Mihai nu o să poată înlătura pe niciuna din fiicele de la moștenirea materială, deci redenumirea și modificarea secțiunii este pură Cercetare originală și campanie care violează PVVN. --Mihai (discuție) 30 martie 2016 11:32 (EEST)

Prima variantă propusă de Sîmbotin este cea corecta din punct de vedere al adevărului istoric ( Singura linie valabilă de succesiune la Tronul României este cea reglementată de Parlamentul României prin Constituția din 1866 respectiv Legea privind Statutul Casei Regale a României din 1884,după legea salică IAR partea a doua cu succesiunea la averea Casei Regale a României (Domeniul Peleș) retrocedate în 2007 Casei Majestății Sale Regele Mihai I,reglementată prin normele fundamentale ale sale, sa constituie obiectul unui articol separat).

În atenția d-lui Mihai; Conform articolului 3 din normele fundamentale ,Regele Mihai lasă în moștenire succesoarei sale la conducerea Familiei : castelul Săvârșin (cu domeniul aferent)în proprietatea sa privată și dreptul de administrare al castelului Pelișor (cu domeniul aferent) în interesul tuturor membrilor familiei enumerați in Norme( fiicele -Margareta, Elena, Sofia, Maria; ginerele- Radu și nepoatele -Elisabeta Karina de Roumanie, Elisabeta Biarneix).Conform Anexei nr. 2 ,Regele Mihai iși exprimă dorința ca Parlamentul României să renunțe pentru viitor, în cazul restaurării monarhiei, la aplicarea legii salice de succesiune. Deci vă rog să observați că până și Regele Mihai consideră că, pentru moment, linia de succesiune la Tronul României este exclusiv cea după legea salică. Abrogarea legii salice este și astăzi doar un deziderat, un scop îndepărtat care nu se știe dacă va deveni vreodată realitate. De aceea, vă invit să mai reflectați asupra modificărilor propuse de mine. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Cacavela (discuție • contribuții).

Scopul Wikipediei e să reflecte neutru toate succesiunile la tronul inexistent al României, în măsura în care există surse, nu să hotărască care e cea corectă. Nu este scopul nostru să facem deducții despre ceea ce crede regele Mihai. --Mihai (discuție) 30 martie 2016 13:59 (EEST)

Constitutia din 1938 in vigoare si azi

Ultima constitutie monarhica, cea din 1938, nu a fost niciodatã abrogatã astfel încât modul de succesiune la Tronul României se stabileste conform prevederilor art. 34 din acea Constitutie ( "linia directa si legitima a regelui Carol I de Hohenzollern- Sigmaringen, din barbat in barbat, prin ordinea de primogenitura, cu excluziunea perpetua a femeilor si coborâtorilor lor") . Avem deci 2 constitutii in vigoare, ambele neabrogate : Constitutia din 1938 si Constitutia din 1991 revizuita. Având in vedere forta juridica superioara a Constitutiei din '38, Parlamentul il poate invita chiar de maine pe seful Casei de Hohenzollern Sigmaringen sa vina sa depuna juramântul ca rege.. Cacavela (discuție) 6 noiembrie 2016 02:03 (EET)

Constituția din 1923 a fost adoptată în 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr 282 din 29 martie 1923. Constituția din 1923 a fost abrogată expres la data de 27 februarie 1938, prin Constituția din 1938. Ulterior, Constituția din 1923 a fost repusă în vigoare, într-o formă parțială și modificată, prin Decretul Regal nr. 1626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadrele Constituțiunii din 1866 și cu modificările Constituțiunii din 29 martie 1923, semnat de Regele Mihai I și publicat în "Monitorul Oficial" nr. 202 din 2 septembrie 1944. Decretul Regal nr. 1626/1944 a fost modificat prin Decretul Regal nr. 1849 din 10 octombrie 1944, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 235 din 11 octombrie 1944, modificându-se astfel și Constituția din 1923. O modificare expresă a Constituției din 1923 este realizată prin Decretul Regal nr. 2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 161 din 15 iulie 1946. În același "Monitor Oficial" este publicată și Legea nr. 560 din 15 iulie 1946 pentru alegerea Adunării Deputaților, promulgată prin Decretul Regal nr. 2219 din 13 iulie 1946. Constituția din 1923 a fost abrogată expres la data de 30 decembrie 1947, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947, semnat de Petru Groza, Președintele Consiliului de Miniștri, și publicată în "Monitorul Oficial" nr. 300 bis din 30 decembrie 1947. Adunarea Deputaților a stabilit ca urmează a fi aleasă, la o dată ce o va hotărî ulterior, o Adunare Constituantă care va hotărî asupra noii Constituții a Republicii Populare Române. --GEO (discuție) 6 noiembrie 2016 21:30 (EET)

Într-adevar, Constitutia din 1938 nu a fost abrogata niciodata ... dar asta nu înseamna ca are si forta legala... pentru ca a fost suspendata (ce-i drept, neconstitutional).

Un act normativ suspendat înseamna ca nu-si mai exercita efectele juridice. Ca si cum n-ar exista. Nu este deci în vigoare.

Pe de alta parte, un act normativ nu este abrogat numai explicit, ci si prin suprascrierea prevederilor sale prin alte norme (implicit), mai recente. Chiar daca ar fi în vigoare (prin absurd), tot nu ar putea chema cineva nici pe Fred de H. si nici macar pe Mihai de România. Vorbind de "vigoarea" legilor si a constitutiilor, chiar, cine i-a dat voie sa foloseasca acest nume?

În orice caz, indiferent de câte acuze îi aduce Focseneanu constitutiei din 1948 (sau republicii din 1947), acestea nu mai sunt de mult de actualitate, urmatoarele acte normative au reglementat corect situatia juridica constitutionala a României. De altfel, de competent ce este în materii juridice, Focseneanu nu este citat decât prin articolele pro-monarhiste si aproape deloc prin cele stiintifice sau de specialitate.

145.64.253.240 (discuție) 3 aprilie 2024 20:34 (EEST) vandalu' cel cunoscut

┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Note

întrebare de baraj : Când a fost ABROGATÃ Constitutia României din 1938 ? Prin ce act normativ ?? Am citit decretele regale nr. 1626, 1849/1944; nr. 2218, 2219/ 1946 respectiv Legea 363/ 30 decembrie 1947 - si nu am gasit nicio mentiune în legãturã cu Constitutia din 1938 ! ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Cacavela (discuție • contribuții).

O singură Constituție poate fi în vigoare într-o țară la un moment dat, ca atare dacă o Constituție intră în vigoare, atunci oricare act similar anterior devine caduc. Deci vi s-a răspuns: prin decretul din 1944, care reinstituia Constituția din 1923. —Andrei^discuție 7 noiembrie 2016 17:44 (EET)

Raspunsul e fals din cel putin doua motive:

1. decretul din 1944 nu a reinstituit nicio constitutie din 1923, ci doar implementa niste articole din aceasta.

2. noua constitutie trebuie sa abroge explicit pe cea veche; numai în cazul unei amendari, acest lucru nu este necesar - ca sa continui ideea, da, constitutia din 1923 este cea din 1866 destul de modificata (cam 1/3), de aceea nu contine textul abrogarii celei vechi.

Suspendarea, nu abrogarea, constitutiei din 1938 s-a facut în 1940, unii spun ca la cererea lui Antonescu, prin decretul 3052, contrar art. 96 al aceleiasi constitutii. Se poate discuta ad nauseum daca mai e valabila sau nu daca e în vigoare sau nu, însa un lucru este clar - chiar daca constitutia din 1938 nu a fost niciodata abrogata în mod explicit, articolele ei au fost abrogate implicit si succesiv prin noile constitutii, începând cu cea din 1948.

Nementionarea coonstitutiei din 1938 în actele normative ulterioare (precum si modul de suspendare, la fel ca si modul de "reinstaurare" a celei din 1923) sunt erori foarte grave ale clasei politice si regilor acelor timpuri. "Factorul constitutional" (cum îl lingusea Visoianu în exil pe Mihai) ar fi trebuit sa se ocupe mai bine de tara de mila careia nu putea dormi noaptea ("zi si noapte ma gândesc cum poate reveni tara noastra la normalitate") si mai putin de catrafusele cu care a plecat la Dobrita lasând tara vraiste, mai grav înca, pe mâna camarilei.

Ala 79.232.86.83 (discuție) 12 aprilie 2024 19:18 (EEST)

Problema este de logică (raționalism) vs. fapte (empirism). Deci: poate n-are nicio logică, dar faptul e real. tgeorgescu (discuție) 12 aprilie 2024 19:41 (EEST)

Constitutia unui stat poate deveni caducã numai în cazul în care statul respectiv dispare de pe hartã, cum a fost cazul Republicii Democrate Germane... Ceeace nu e cazul nostru, întrucât România este stat independent de 140 de ani, fãrã nicio întrerupere. În ce priveste decretul din 1944, acesta nu a reinstituit Constitutia din 1923, ci doar doua capitole ale acesteia ( "Despre drepturile românilor" si " Despre puterile statului") . Pentru a reinstitui Constitutia din 1923, era nevoie de reactivarea in primul rând a capitolului "Despre revizuirea constitutiunii", pentru cã asta e deosebirea cea mai pregnanta care le diferentiazã : Constitutia cuprinde si o procedura de revizuire ,pe cand celelalte legi nu cuprind asa ceva. Cacavela (discuție) 8 noiembrie 2016 00:23 (EET)

Actuala Constituție a României a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991 și fiind expresia voinței universal exprimate a națiunii, e cea valabilă actual. Restul e vânare de vânt. Mai stăm puțin și ne gândim și poate ajungem la concluzia că Erdogan ar trebui să ne fie președinte, că doar Ro este succesoarea Țării Românești și Moldovei, care au fost sub suzeranitate otomană. Care suzeranintate otomană a fost cu forța îndepăratată și cum forța face ca îndepăratare suzeranității să fie nulă de drept, ajungem la concluzia că nu e chiar departe momentul când Erdogan ar putea să curme asemenea bălării teoretice cu vreun tun cu apă...--Accipiter _Q. Gentilis^(D) 8 noiembrie 2016 00:33 (EET) --Accipiter _Q. Gentilis^(D) 8 noiembrie 2016 00:33 (EET)

Decretul din 1944 a fost conceput ca un act constitutional provizoriu care sa serveasca pânã la momentul legiferãrii unei noi constitutii monarhice. Numai cã Istoria nu a mai avut rãbdare iar in 1947 a fost proclamatã Republica care a abrogat decretul din 1944 prima oara si Constitutia din '23 abrogata in 1938, pentru a doua oara. Deci, Constitutia din 1938 nu a fost abrogatã niciodatã, nu e caducã deoarece România a existat tot timpul ca stat independent chiar si in timpul razboiului si, in consecintã, constituie singurul act normativ aflat în vigoare si care poate fi luat în considerare pentru a stabili "Ordinea de succesiune la Tronul României". Cacavela (discuție) 8 noiembrie 2016 00:35 (EET)

Mister Cacavela, vă întreb civilizat: nu sunteți cumva clona lui Senator, că și el avea accese de astea de discuții nesfârșite duse pe câmpii ? --Baiazid _Erdoğan Gentilis^(D) 8 noiembrie 2016 00:41 (EET)

comunistii l-au forta pe mihai in exil prin amenintarea cu executia a sute de studenti....asta inseamna ca eliminarea monarhiei in romania a fost facuta prin forta ....constitutia din 1947 facuta sub obladuirea sovieticilor este nula de drept in abrogarea monarhiei din moment ce monarhia a fost inlaturata de facto prin forta .... 86.26.28.6 (discuție) 4 octombrie 2022 14:06 (EEST)

Mihai a descris abdicarea sa începând cu 1948. Când a pomenit pentru prima oara despre acei studenti?

De altfel, întrebarea care trebuie neaparat pusa este: ca cautau acei studenti în puscarie? Ce cauta Maniu? Ce cauta Mihalache? Ce cautau Bratienii? Daca îi ajuta pe cei care au luptat pentru el, poate ca Groza si Dej nu avea cu ce sa-l santajeze si poate ca ramânea rage pâna când murea...

Zic si eu...

3 aprilie 2024 20:37 (EEST)(tot ala) 145.64.253.240 (discuție) 3 aprilie 2024 20:37 (EEST)

Urdarianu, Le Figaro, Ivor Porter

Iata fragmentul din Ivor Porter, cu sublinierea cuvântului "înteles gresit":

On 27 February Queen Helen left for Paris and within hours Prince Frederick of Hohenzollern-Sigmaringen and Michael's uncle, Prince Nicholas, called on him without any warning to discuss, of all things, the order of succession to the throne. Little came of the talk and Michael only had confirmation later that the man behind this odd behaviour was his own father. In an interview published in the French newspaper Le Figaro, Urdăreanu, now King Carol's spokesman, expressed strong support for Prince Frederick and asserted that Michael would never return to his throne.⁸

Deci, citindu-l pe Porter asa cum ar face-o un englez, pricepem ca Mihai a înteles mai târziu cine a stat în spatele masinatiunilor. Când anume? Dupa ce a vazut interviul.

Acuma, când anume a fost acel interviu? Pai, much later.

Mai întâi sa precizam situatia incredibila, în care soarta tronului României se discuta între neaveniti: printesa de Schleswig-Holstein (fosta printesa a grecilor si Danemarcei, fosta principesa mostenitoare, fosta regina-mama a României, adica Elena - fac o scurta paranteza aici: odata cu casatoria sa din 1947, deci când Mihai mai domnea înca, Carol II a dat oficial, cu acordul lui Frederick, titlul de printesa de Hohenzollern nevesti-sii, Elena Lupescu. Prin urmare, oficial avem doar o singura Elena de Hohenzollern, fosta tiitoare regala), printul Nicolae Brana (recunoscut de Frederick, înca, drept "de Hohenzollern") si, în sfârsit, un pretendent constitutional, printul Frederick de Hohenzollern. Observam ca Mihai a fost, ca întotdeauna, reprezentat de mama sa, iar Carol II, aflat la Estoril, nu a avut chef sa vina la Paris. Probabil ca întâlnirea a avut loc. Probabil ca a fost de fapt nu o discutie, ci doar o informare a lui Mihai ca tronul nu-i mai apartine. În articolul original Urdarianu este împopotonat cu diverse titluri, ca sa-l faca mai "competent". Adica, vorbea în numele lui Carol. Nu este asa. Trecerea lui Urdarianu prin Paris s-a petrecut în prima saptamâna a lui septembrie 1953. Data confirma continutul interviului. În 1953 a murit Carol II. Urdarianu nu mai putea fi "purtatorul de cuvânt" al lui Carol, asa cum statea scris în articolul original. Tot în 1953 a murit si Stalin, iar Hrusciov parea ca va "dezgheta" situatia (inclusiv în Europa de Est, ceea ce putea însemna ca si Românnia putea scapa din lagarul sovietic si, împingând wishful thinking mai departe, ca tronul putea reveni "cuiva"). De asemenea, atitudinea lui Urdarianu contra lui Mihai poate fi explicata si prin procesul de succesiune intentat de Mihai, fara succes. Iata rezumatul interviului, aparut în numarul din 16 septembrie 1953 al altui ziar, La Dépêche:

L'ex-roi Michel ne remontera jamais sur le trône de Roumanie

Paris. - L'ex-roi Michel ne remontera jamais sur le trône de Roumanie, a déclaré M. Ernest Urdarianu, ancien ministre d'Etat et dernier ministre de la Maison royale de Roumanie, de passage à Paris. C'est le prince Frédéric de Hohenzollern-Sigmaringen qui, juridiquement, doit lui şucceder. »

Interrogé sur ce qu'il pense de l'avenir de son pays, en raison des rumeurs qui circulent dans les milieux roumains exilés, M. Urdarianu rappelle d'abord que la Roumanie a toujours été monarchique et que seule la monarchie pourrait réaliser l'unité nationale, si les circonstances devaient permettre un changement de régime.

M. Urdarianu reconnaît qu'il existe un courant republicain, surtout parmi les intellectuels, qui craignenţ l'instauration d'un régime reactionnaire, mais il estime que la libération sera l'oeuvre des forces extérieures et que celles-ci imposeront un régime démocratique.

De ce nu s-a referit Porter direct la Le Figaro ci se refera la memoriile lui Vergotti pentru acest fapt? Simplu. Pentru ca nu exista niciun articol în Le Figaro pe tot anul 1948 despre succesiunea la tron, cu atât mai putin despre Urdarianu si parerile lui (sau ale lui Carol II). 93.193.154.239 (discuție) 4 aprilie 2024 10:33 (EEST) Tot ala.

PS: wikipedia nu este, în opinia mea, un mijloc de propaganda, prin care NUMAI o singura carte are dreptate iar tot ce contrazice ACEA carte este eliminat pentru ca "conntrazice sursele". 93.193.154.239 (discuție) 4 aprilie 2024 10:33 (EEST)

Recitind ce-am scris, am realizat ca este posibil ca sa persiste o anumita confuzie:

Conform constitutiei din 1923, tronul putea reveni, în ordine: lui Carol II, lui Mihai I, si abia apoi lui Freddy.

Discutia nu putea avea loc decât dupa ce Carol a murit, pentru ca altminteri ar fi fost o ineptie. Cum putea purtatorul oficial de cuvânt al lui Carol (cum îl alinta Porter) sa spuna ca tronul îi revenea lui Fred, când Carol însusi se daduse de ceasul mortii, în special în Mexic, sa-l obtina înapoi, fie de la americani, fie de la rusi? Presupunând ca ar fi renuntat la tron, acest lucru putea fi realizat cu un act notarial de abdicare oficiala (ala din 1940 nu a fost o abdicare, ci o delegare temporara de reprezentare - Mihai va domni în locul lui Carol si pentru Carol) sau de renuntare la pretentii, asa cum a scris vreo trei în viata sa prin 1925, sau cum a dat Wilhelm, fratele mai mare al lui Ferdinand.

Sunt foarte multe erori în cartile lui Porter, care par atât de bine documentate. Fost profesor si fost diplomat, Porter nu poate fi acuzat de incompetenta. Însa faptul ca în mod deliberat alege sa se bazeze pe surse dubioase (usor de verificat) sugereaza însa altceva.

Tot ala.

93.193.154.239 (discuție) 4 aprilie 2024 17:34 (EEST)