Discuție:Ambrozie (mitologie)

Alexandru Mitru

„Cum spune însuși Alexandru Mitru” este o formulare nefericită. Alexandru Mitru a fost un literat, iar traducerile făcute de literați nu pot avea pretenția de a fi științifice. Am auzit justificări de genul „doar eu am dreptul să fac o traducere, deoarece sunt traducător autorizat — în facultate am avut 18 ore pe săptămână de Shakespeare”. O sursă de încredere ar fi un istoric care se pricepe și la alimentația din antichitate. Deoarece planta ambrozie a ajuns în Europa doar în secolul al XVIII-lea, mă îndoiesc că ceea ce mâncau sau beau zeii vechilor greci (de fapt grecii de atunci) era extractul de ambrozie de astăzi. Poate este vorba de omonime sau chiar mai rău (confuzii la dubla traducere). --Turbojet 8 noiembrie 2015 18:31 (EET)

Nu cred că Alexandru Mitru poartă vreo vină aici. Nu am la îndemână acum opera lui Homer, dar în scrierile sale sunt pomenite și ambrozia și nectarul, dacă nu mă înșel. Ambrozia se mânca, iar nectarul se bea. Pafsanias poți ajuta cu ceva surse din patria lui Homer și a zeilor olimpici? --Silenzio (discuție) 8 noiembrie 2015 18:47 (EET)

Mă îndoiesc că planta ambrozie are vreo legătură cu hrana zeilor, în afară de coincidența de nume. Poate buruiana a fost denumită astfel de vreun investigator istoric internațional care nu a auzit de Homer. --Silenzio (discuție) 8 noiembrie 2015 18:55 (EET)

La Homer, ambrozia e descrisă ca „hrană a zeilor”, dar natura ei (solidă sau lichidă) nu e specificată. Era consumată și de caii nemuritorilor și folosită uneori ca unguent protector. În descrierea unor poeți ulteriori, ea era „băută” (dar și mierea era „băută” de greci, în amestec cu vinul). Îmi voi face timp pentru a căuta mai multe surse. Deocamdată, găsesc că articolele din alte limbi (mai ales cel din engleză) sunt destul de bine informate. --Pafsanias (discuție) 8 noiembrie 2015 19:44 (EET)

Cartea lui Alexandru Mitru este o lectură plăcută și instructivă, dar nu este cea mai potrivită sursă pentru o enciclopedie, cum se dorește a fi ro.Wikipedia. El s-a inspirat după lucrarea lui N. A. Kun, profesor de istorie la Universitatea din Moscova, specializat în elenistică: Legendele și miturile Greciei antice. Acesta scrie: „Hebe și Ganymedes le aduc ambrozie și nectar, hrana și băutura zeilor”. (Legendele și miturile Greciei antice, Editura Lider, București, 1998, ISBN 973-9158-51-4, p. 16). Kevin Osborn și Dana L. Burgess, în Ghid esențial de mitologie clasică (Ed. Paralela 45, București, 2005, ISBN 973-697-869-9) scriu și ei despre „nectar și ambrozie, băutura și mâncarea zeilor” (p. 94).

Este adevărat însă că limba română este foarte elastică și nu se lasă ușor încorsetată în reguli gramaticale fixe. Discuția a pornit, înțeleg eu, de la întrebarea: zeii olimpieni „mâncau” sau „beau” ambrozia? Se poate face o paralelă cu mierea de albine. Există reflexul de a asocia verbul „a mânca” hranei solide și „a bea” lichidelor. Dar starea de agregare pentru miere (naturală...) la temperaturi normale este lichidă (e drept, cu un coeficient de viscozitate cinematică de vreo sută de ori mai mare decât al apei) - și totuși nu prea zice nimeni că „bea miere”. Cred că trebuie găsit un compromis. --Bătrânul (discuție) 9 noiembrie 2015 18:07 (EET)

P.S. Am găsit o notă de subsol interesantă tot la pagina 94 a Ghidului esențial de mitologie clasică (de Kevin Osborn și Dana L. Burgess):
„După W. H. Roscher (Nektar und Ambrosia, 1883; vezi și articolul său din Roscher's Lexikon der Mythologie) nectarul și ambrozia au fost inițial două forme diferite ale aceleiași substanțe - mierea - înțelese, asemeni manei, ca picături ce cad din cer și care erau folosite atât ca mâncare, cât și ca băutură. Nectarul este amintit șl în mitologia hindusă, mai ales în Upanișade și în Purane”. --Bătrânul (discuție) 9 noiembrie 2015 18:58 (EET)

P.P.S. Pentru cine vrea să aprofundeze problema: titlul complet al cărții lui W. H. Roscher este: Nektar und Ambrosia. Mit einem Anhang über die Grundbedeutung der Aphrodite und Athene, 1883. --Bătrânul (discuție) 9 noiembrie 2015 19:08 (EET)

Da: Wilhelm Heinrich Roscher (Hrsg.), Ausführliches Lexikon der griechischen und römischen Mythologie, vol. 1, Leipzig 1886, col. 280–282. --Pafsanias (discuție) 9 noiembrie 2015 23:48 (EET)

Un posibil compromis, de care vorbeam mai sus, ar fi să nu mai numim ambrozia băutură, ci hrană a zeilor (în fond și laptele, care de obicei se bea, este o „hrană”). Deci „zeii olimpieni se hrăneau cu ambrozie și beau nectar”. Off-topic: cum de nu dădeau în diabet cu atâtea dulciuri? E drept că făceau multă mișcare... :-) --Bătrânul (discuție) 10 noiembrie 2015 07:17 (EET)

De acord cu reformularea, dacă nu mai există alte obiecții. Să nu ne facem griji pentru sănătatea zeilor... --Pafsanias (discuție) 10 noiembrie 2015 14:57 (EET) P.S. - Iar supele și ciorbele, care sunt preponderent lichide, se „mănâncă”.