Convenţiile de la Geneva

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Convenţiile de la Geneva reprezintă ansamblul a patru tratate formulate la Geneva, Elveţia, tratate care stabilsc standardele dreptului internaţional în ceea ce priveşte problemele umanitare.

Aceste tratate se referă în principal la tratamentul necombatanţilor şi prizonierilor de război. Ele nu au nicio legătură cu problema folosirii armamentului în timp de război, care este acoperită de Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907 şi de Protocolul de la Geneva din 1925, (care priveşte folosirea armelor chimice şi biologice).

Formalizarea sus-numitelor convenţii au fost rezultatul eforturilor lui The Conventions were the results of efforts by Henri Dunant, care a fost motivat de ororile cărora le-a fost martor în timpul bătăliei de la Solferino din 1859.

În 1977 şi 2005 au fost adăugate trei noi amendamente ale Convenţiilor de la Geneva.

După adoptarea primei convenţii a fost înfiinţat în 1863 Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.[1].

[modifică] Resurse internet

• Textul şi comentariile Convenţiilor din 1949 şi a protocoalelor adiţionale
• Privire de ansamblu asupra Convenţiilor de la Geneva pe pagina web a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii Internaţionale
• Convenţiile de la Geneva