Concert (compoziție muzicală)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frederic cel Mare, cântând un concert pentru flaut

Concertul, numit și concerto, este o compoziție muzicală, de obicei în trei părți, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.

Termenul, din limba italiană, a fost folosit prima dată în legătură cu motete, de exemplu de către Viadana (cca 1600), Concerti ecclesiastici.

În epoca barocă, termenul concerto grosso este folosit pentru prima dată pentru compoziții în mai multe părți, pentru ansamblu orchestral cu, de obicei, trei soliști. Maeștri ai acestei forme muzicale au fost Corelli, Händel și Bach.

Ceva mai târziu, s-a dezvoltat concertul pentru instrument solo. Diferența față de concerto grosso este că doar un solist (la început, de obicei o vioară) dialoghează cu orchestra. Vivaldi și Tartini au contribuit în mod esențial la dezvoltarea acestei forme muzicale, dar ea a atins apogeul cu compoziții de J.S. Bach și Händel.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sverre Hagerup Bull și Kjell Bloch Sandved (red.), Musikens Värld, Musik i ord och bild, AB Kulturhistoriska Förlag, Oslo, 1977, p. 1186

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • de Rudolf Kloiber: Handbuch des Instrumentalkonzerts.
    • Vol I: Vom Barock zur Klassik. Breitkopf & Härtel, Wiesbaden 1972, ISBN 3-7651-0052-8
    • Vol. II: Von der Romantik bis zu den Begründern der Neuen Musik. 3. revidierte Auflage. Breitkopf & Härtel, Wiesbaden 1987 (1973), ISBN 3-7651-0064-1
  • de Wolfgang Marx: Klassifikation und Gattungsbegriff in der Musikwissenschaft, Heidelberg: Olms 2004. ISBN 3-487-12706-7
  • de Michael Thomas Roeder: Das Konzert. Handbuch der musikalischen Gattungen, Bd. 4. Laaber-Verlag, Laaber 2000, ISBN 3-89007-127-9