Clasificarea galaxiilor
Clasificarea galaxiilor permite ușurarea studierii galaxiilor grupându-le potrivit caracterelor comune ale acestora.. În 1925 Edwin Hubble a propus primul o asemenea clasificare, popularizată printr-o diagramă în formă de diapazon și cunoscută sub denumirea de Secvența Hubble.
Clasificarea lui Hubble revizuită de De Vaucouleurs[modificare | modificare sursă]
Astronomul franco-american De Vaucouleurs, profesor la Universitatea din Texas la Austin, a dezvoltat această clasificare făcută de Hubble, ordonând galaxiile în patru clase principale: eliptice (E), lenticulare, (L sau S0), spirale (S) și neregulate (I):
- Galaxiile eliptice (ca M87, din Fecioara) sunt clasate potrivit gradului lor de aplatizare, de la E0 (galaxie sferică) la E7.
- Galaxiile lenticulare sunt divizate în 3 subclase: L-, L, L+ după conținutul lor în praf.
- Galaxiile spirale (așa cum este Galaxia Nostră) și cele lenticulare cuprind mai multe secvențe caracterizate:
- prin familie: spirale barate (SB) cu prezența unei bare în regiunea lor centrală (brațele spirale sunt legate de extremitățile acestei bare), SA (fără bară);
- prin varietatea de structură a regiunii centrale în formă de inel (r) sau în formă de S (s);
- Galaxiile neregulate nu au formă precisă; tipul lor cel mai obișnuit este Im, al cărui prototip îl constituie Norii lui Magellan; tipul I0, mai puțin frecvent, are drept prototip M82; tranziția între secvența spirală și galaxia neregulată este notată Sm.
Repartizarea galaxiilor[modificare | modificare sursă]
Tabelul următor oferă repartizarea galaxiilor pentru diferite clase. Această repartizare nu ține cont decât de galaxiile suficient de apropiate pentru ca studierea lor să le permită clasificarea.
| Clasa | E | L | S | Im | I0 | altele |
| f (%) | 13,0 | 21,5 | 61,1 | 2,55 | 0,85 | 0,9 |
| ||||||||||||||||||||||||||
