Cec (instrument de plată)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cecul este un instrument de plată prin care titularul unui cont dă o instrucțiune băncii sale de a pune la dispoziție o anumită sumă de bani unei alte entități, persoană fizică sau juridică, la prezentarea inscrisului.

Caracteristicile cecului[modificare | modificare sursă]

Cecul este un instrument de plată la vedere, ceea ce nu implică din partea băncii plătitoare acceptarea lui, ci doar efectuarea serviciului de decontare.

Participanții la circuitul cecului[modificare | modificare sursă]

Participanții la circuitul cecului sunt:

  • Tragatorul - este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat în cont și care dă o dispoziție de plată, neconditionată, băncii la care are deschis contul bancar
  • Trasul - este întotdeauna o bancă la care trăgătorul are deschis contul și care efectuează plata pe baza cecului primit, numai dacă trăgatorul are suficient disponibil în contul bancar
  • Beneficiarul - este partea care primește suma transmisă de trăgător

Cecul în România[modificare | modificare sursă]

Cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabilă până în 1994 când a fost modificată prin Legea nr. 83/1994.