Castelul Loch Leven

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Castelul Loch Leven
Clădire
OrașPerth and Kinross  Modificați la Wikidata
Țară Regatul Unit Modificați la Wikidata
Coordonate56°12′03″N 3°23′30″W / 56.2008°N 3.39179°V ({{PAGENAME}})
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Castelul Loch Leven este un castel aflat în ruină pe o insulă din Loch Leven, în zona autorității locale Perth and Kinross din Scoția. Posibil construit în jurul anului 1300, castelul a fost locul acțiunii militare din timpul Războaielor Independenței Scoțiene (1296–1357). În ultima parte a secolului al XIV-lea, castelul a fost acordat de unchiul său lui William Douglas, primul Conte de Douglas și a rămas în familia Douglas pentru următorii 300 de ani. Maria, regina Scoției a fost ținută prizonieră aici, în 1567-1568, și forțată să abdice ca regină, înainte de a scăpa cu ajutorul familiei temnicerului ei. În 1588, temnicerul reginei a moștenit titlul de Conte de Morton și s-a mutat din castel. A fost cumpărat, în 1675, de Sir William Bruce, care a folosit castelul drept punct focal în grădina sa. Clădirea nu a mai fost niciodată folosită ca reședință.

Astăzi, rămășițele castelului sunt protejate ca monument sub îngrijirea Historic Environment Scotland[1]. Castelul Loch Leven este accesibil de către public în timpul verii prin intermediul unui feribot.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istorie timpurie[modificare | modificare sursă]

Un castel a fost probabil construit pe insula Castle până în 1257, când, la 16 ani, regele Alexandru al III-lea al Scoției a fost adus aici cu forța de regenții săi[2]. În timpul Primului Război de Independență Scoțian (1296-1328), armata engleză invadatoare a ocupat castelul, numit la acea vreme Castelul Loch Leven, situat într-o poziție strategică importantă, între orașele din Edinburgh, Stirling și Perth. Părți din fortificația actuală, precum curtina, ar putea data încă de atunci[3] și au fost, probabil, construite de armata engleză[4]. Castelul a fost capturat de către scoțieni înainte de sfârșitul secolului al XIII-lea, probabil de către forțele lui William Wallace[5].

Forțele engleze au asediat Loch Leven în 1301, dar garnizoana a fost eliberată în același an de către Sir John Comyn[5]. Se știe că regele Robert Bruce (care a domnit între 1306-1329) a vizitat castelul în 1313 și din nou în 1323[4]. După moartea lui Bruce, englezii au invadat din nou și au asediat Castelul Loch Leven în 1335 în sprijinul pretendentului Edward Balliol (d. 1364)[5]. Conform cronicii din secolul al XIV-lea a lui John de Fordun, englezii au încercat să inunde castelul prin construcția unui baraj în avalul lacului. Nivelul apei a crescut timp de o lună, până când căpitanul englezilor, Sir John de Stirling, a plecat pentru a participa la festivalul Sfintei Margareta a Scoției. Apărătorii, sub Alan de Vipont, au avut astfel posibilitatea să iasă din castel pe timp de noapte și să strice barajul, făcându-l să se prăbușească și să inunde tabăra engleză. Cu toate acestea, povestea a fost pusă la îndoială de către istoricii de mai târziu[6].

Castelul Loch Leven a fost consolidat în secolul al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, prin adăugarea casei turn cu cinci etaje sau a donjonului[3]. Conform Historic Scotland, casa este din secolul al XIV-lea, ceea ce o face una dintre cele mai vechi case turn din Scoția care încă mai există substanțial[4]. În 1390, regele Robert al II-lea (care a domnit între 1371–1390) i-a acordat castelul lui Sir Henry Douglas, soțul nepoatei sale Marjory[7]. Din secolul al XIV-lea, castelul a servit ca închisoare de stat. Înainte de a deveni rege, Robert al II-lea a fost ținut aici în 1369[4], așa cum a fost și Archibald Douglas, al 5-lea Conte de Douglas (d. 1439) în prima jumătate a secolului al XV-lea. Patrick Graham, arhiepiscop de Sf. Andrews, a murit în captivitate la castel în 1478[2].

Secolul al XVI-lea[modificare | modificare sursă]

Mary, Queen of Scots Scoating from Loch Leven Castle (1805) de William Craig Shirreff.

Maria, Regina Scoțienilor, care a domnit între 1542-1567, a vizitat pentru prima dată Loch Leven în 1565 ca oaspete a lui Sir William Douglas de Lochleven (d. 1606). Aici a purtat discuții cu predicatorul calvinist John Knox[8].

Maria a revenit la Loch Leven ca prizonieră, din 17 iunie 1567 până la evadare pe 2 mai 1568[9]. La Bătălia de la Carberry Hill pe 15 iunie, Mary s-a predat nobilimii, care se opuneau căsătoriei ei cu Contele de Bothwell. Ea a fost dusă la Loch Leven și dată în custodia lui Sir William Douglas de Lochleven. Și-a petrecut mare parte din captivitate locuind în turnul Glassin la începutul secolului al XVI-lea, în colțul de sud-est al castelului. În afară de Sir William, în castel locuiau mama lui, Lady Margaret Douglas, mama fratelui vitreg al Mariei, Conte de Moray, și a fratelui său, George Douglas, precum și Willie Douglas, o rudă orfană[10]. Maria s-a îmbolnăvit la sosire, fiind suspectată de otrăvire, iar înainte de 24 iulie a pierdut sarcina cu gemeni după ce a rămas însărcinată cu Bothwell. Copiii au fost îngropați în grabă pe insulă[11]. După doar câteva zile a fost forțată să abdice ca Regină a Scoției în favoarea copilului ei, Iacob[12].

Mary și-a revenit în timpul toamnei și iernii și, treptat, l-a câștigat de partea ei pe George Douglas[13]. Un contemporan a scris că George a fost „în fantezie de dragoste cu ea”[14]. Maria l-a rugat pe slujitorul ei, Servais de Condé, să-i trimită materiale pentru proiecte de textilerie și broderie, în timp ce a încercat să evadeze de mai multe ori. Odată, Maria a pretins a fi o spălătoreasă, în timp ce una dintre slujnicele sale i-a luat locul în castel. Cu toate acestea, barcagiul care trebuia să o treacă lacul a recunoscut-o și a dus-o înapoi. O altă încercare de evadare a fost făcută prin escaladarea peretelui de 2,1 m al castelului, dar o altă doamnă în așteptare s-a rănit atunci când exersau evadarea[15]. În noaptea evadării care a avut succes, Willie Douglas a furat cheile și a eliberat-o pe Maria, îmbrăcată ca servitoare, din castel. A fost trecută cu barca peste lac, iar pe mal era așteptată de George Douglas, alături de 200 de călăreți. Astfel, au fugit la Castelul Niddry în Lothian[15][16]. Castelul este unul dintre multele din Scoția despre care se spune că este bântuit de spiritul Mariei, fiind locul unde așteaptă întoarcerea gemenilor pentru a le spune că moartea lor nu a fost vina ei. Tristețea simțită la pierderea sarcinii a ținut-o captivă între zidurile castelului[17].

Contele englez de Northumberland a fost de asemenea ținut aici, după ce a jignit-o pe Elisabeta I a Angliei. El a fost închis la Loch Leven pentru doi ani, înainte de a fi trimis înapoi în Anglia pentru a fi executat[18]. În 1588, Sir William Douglas de Lochleven a moștenit titlul de Conte de Morton, drept al 6-lea conte[7]. Alături de titlu, a moștenit alte proprietăți, inclusiv Castelul Aberdour din Fife, iar astfel Castelul Loch Leven a devenit mai puțin utilizat.

Sir William Bruce[modificare | modificare sursă]

Vedere a Castelului Loch Leven peste câmpuri de rapiță înflorită

În jurul anului 1546, Margaret Erskine și fiul ei William Douglas au construit o casă pe malul lacului, cunoscută sub numele de „Newhouse”. „Newhouse” a înlocuit castelul insulei ca centru legal al moșiei în 1619[19]. Pe 12 mai 1589, William Douglas, al 6-lea Conte de Morton l-a întreținut pe amiralul danez Peder Munk la Newhouse. Acesta fusese la Palatul Falkland pentru a intra în posesia proprietății ca parte a zestrei regelui pentru mireasa sa, Ana a Danemarcei[20].

În 1675, moșia Loch Leven a fost cumpărată de la familia Douglas de către Sir William Bruce (c. 1630-1710), arhitect regal în Scoția. Bruce a construit în apropiere Kinross House pe malul lacului din 1686, aliniind axa principală a casei și grădinii cu cea a castelului din depărtare. „Newhouse”, care a fost în cele din urmă demolată în 1723, se afla la nord de locul lui Bruce. Kinross a fost una dintre primele clădiri în stil clasic ridicate în Scoția. Ulterior, Castelul Loch Leven nu a mai fost folosit ca locuință, dar Bruce l-a păstrat drept punct pitoresc pentru grădinile sale[5].

Perioada recentă[modificare | modificare sursă]

Castelul Loch Leven a căzut în ruină până în secolul al XVIII-lea[21], dar ruinele au fost curățate de gunoaie și conservate în 1840[22]. Moșia a trecut de la familia Bruce la familia Graham în secolul al XVIII-lea și apoi, în secolul al XIX-lea, la familia Montgomery, care nu mai ocupă Kinross House[23].

Castelul Loch Leven a fost trecut în grija statului în 1939, iar acum este administrat de Historic Environment Scotland[5]. Astăzi, la castel se poate ajunge din Kinross cu un feribot de 12 persoane, operat în lunile de vară[24]. Ruinele castelului sunt protejate ca Scheduled Ancient Monument[1].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Planul parterului Castelului Loch Leven.

Castelul și o incintă exterioară care este abia vizibilă astăzi au ocupat inițial aproape întreaga suprafață a insulei. Insula actuală, împădurită și considerabil mai mare, s-a format la începutul secolului al XIX-lea, când regularizarea albiei fluxului de ieșire a râului Leven, care intră în Firth of Forth în orașul Leven, a dus la o scădere substanțială a nivelului apei.

Castelul este format dintr-o curte dreptunghiulară, înconjurată de o curtină, cu un donjon într-un colț și turnul rotund Glassin amplasat în colțul opus. Fundațiile unei serii de clădiri acum demolate rămân de-a lungul a două laturi ale curții. Din curtea exterioară, numai un banc de pământ arată poziția pereților, resturile fragmentare ale unei brutării fiind singurele structuri vizibile.

Turnul[modificare | modificare sursă]

Donjonul, aflat în colțul de vest al incintei, măsoară 11,1 m pe 9,6 m și inițial avea cinci etaje. Acoperișul și podelele din lemn nu mai există înprezent[3]. Nivelul cel mai de jos este un subsol boltit, cu o bucătărie boltită deasupra. Sala principală era la etajul următor, cu dormitoare deasupra, toate legate printr-o scară în spirală.

Turnul Glassin[modificare | modificare sursă]

Turnul Glassin este un turn rotund care a fost construit în colțul de sud-est al vechiului zid, probabil în jurul anului 1550. Originea cuvântului „Glassin” nu este cunoscută. Scopul turnului a fost să ofere cazare suplimentară și să ofere castelului un aspect mai impunător. În plus, apărarea a fost astfel îmbunătățită prin adăugarea de găuri care permiteau ca focurile de armă să fie direcționate de-a lungul feței exterioare a curtinei. Turnul are un subsol boltit pentru stocarea apei, în care se poate ajunge separat din curte. Subsolul are canale separate pentru a permite colectarea apei din lac și drenarea apei reziduale printr-o scurgere în pantă. Camera inferioară are un bovindou care oferea vederi asupra lacului. Camera superioară servea drept dormitor. În partea de sus, o cameră mică a fost posibil un birou sau o bibliotecă[25].

Descoperiri arheologice[modificare | modificare sursă]

O excavare minoră în 1995 a găsit picioarele și două trepte ale unei scări de piatră care asigurau accesul spre Sala Mare a turnului. În plus, ceramică și oase de animale din secolul al XVI-lea au fost găsite la peste jumătate de metru adâncime în gunoaie în apropierea scării principale[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Format:Historic Environment Scotland
  2. ^ a b Lindsay, pp.342–344
  3. ^ a b c d „RCAHMS - Lochleven Castle”. Accesat în . [nefuncțională]
  4. ^ a b c d „Lochleven Castle: About the Property”. Historic Scotland. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e Coventry, p.301
  6. ^ Grose, pp.225–227
  7. ^ a b Format:Historic Environment Scotland
  8. ^ Lindsay, Maurice (). The castles of Scotland. London: Constable and Company Limited. p. 344. 
  9. ^ Lindsay, Maurice (). The castles of Scotland. London: Constable and Company Limited. p. 343. 
  10. ^ Fraser, pp.401, 423
  11. ^ Fraser, p.409
  12. ^ Fraser, p.412
  13. ^ Fraser, p.418
  14. ^ Calendar of State Papers Scotland, vol.2 (1900), p. 404 no. 652, 9 May 1568.
  15. ^ a b Goodman, Jean (). Debrett's Royal Scotland. London: Webb & Bower Ltd. pp. 79–80. ISBN 9780399128318. 
  16. ^ Fraser, p.427–428
  17. ^ „Haunted trail of Mary, Queen of Scots - Scotsman.com News”. The Scotsman. . 
  18. ^ Lindsay, Maurice (). The castles of Scotland. London: Constable and Company Limited. p. 344. 
  19. ^ Sanderson, Margaret H. B., Mary Stewart's People (James Thin: Edinburgh, 1987), p. 69.
  20. ^ David Stevenson, Scotland's Last Royal Wedding (John Donald: Edinburgh, 1997), pp. 102-3.
  21. ^ „Gazetteer for Scotland - Loch Leven Castle”. Accesat în . 
  22. ^ Francis H. Groome (). Ordnance Gazetteer of Scotland: A Survey of Scottish Topography, Statistical, Biographical and Historical. Thomas C. Jack. 
  23. ^ „Kinross House and Gardens: The History - Subsequent owners”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Lochleven Castle: Getting there”. Historic Environment Scotland. Accesat în . 
  25. ^ Tabraham, Chris (). Lochleven Castle The Official Souvenir Guide. Historic Scotland. pp. 18–19. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Coventry, Martin. (2001) The Castles of Scotland Ediția a III-a. Goblinshead
  • Fraser, Antonia. (1970) Mary Queen of Scots . Panther
  • Grose, Francis. (1791) The Antiquities of Scotland Vol. II. S. Hooper
  • Lindsay, Maurice. (1986) The Castles of Scotland.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Castelul_Loch_Leven&oldid=15752843