Căderea Crac des Chevaliers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Căderea Crac des Chevaliers
Parte a
Krak des chevaliers13(js).jpg
Crac des Chevaliers
Informații generale
Perioadă 1271
Loc Crac des Chevaliers
Rezultat Victorie mamelucă
Combatanți
Sultanatul Mamluc Cavalerii Ospitalieri
Conducători
Baibars Jean de Villiers

Căderea fortăreței cruciate Crac des Chevaliers reprezintă asediul și ocuparea acestei cetăți de către sultanul mameluc Baibars în 1271. Baibars a înaintat spre nord pentru a ocupa Crac des Chevaliers după moartea regelui Franței Ludovic al IX-lea, survenită pe 29 noiembrie 1270.

Asediul[modificare | modificare sursă]

Înainte de a porni spre castel, Baibars a capturat fortificațiile mai mici din zonă, inclusiv Chastel Blanc. La 3 martie 1271, armata lui Baibars se găsea în fața zidurilor Crac des Chevaliers.[1] Există trei surse arabe despre asediu, însă numai una, cea a lui Ibn Shaddad, a fost scrisă de un contemporan, deși acesta nu a fost prezent. Țăranii care locuiau în zona adiacentă, s-au refugiat la castel. De îndată ce a ajuns, Baibars a început construirea unor arme de asediu puternice. Conform lui Ibn Shaddad, două zile mai târziu, prima linie de apărare a fost capturată de către asediatorilor. S-a referit, probabil, la o parte inferioară a zidurilor din exteriorul castelului.[2]

Ploaia a întrerupt asediul, dar la data de 21 martie, a fost capturat un fort exterior triunghiular, situat la sud de Crac des Chevaliers, eventual, apărat de o palisadă din lemn. Pe 29 martie, turnul din colțul de sud-vest a fost subminat și s-a prăbușit. Armata lui Baibars au atacat prin breșa din zid, unde au întâlnit țăranii care s-au refugiat în castel.

Permisiunea de predare[modificare | modificare sursă]

Deși curtea exterioară a căzut, cruciații s-au retras în castelul interior mai bine fortificat. După zece zile, asediatorii au trimis o scrisoare garnizoanei, se pare, din partea Marelui Maestru al Cavalerilor Ospitalieri din Tripoli care a acordat permisiunea de predare. Deși scrisoarea a fost un fals, garnizoana a capitulat, iar sultanul le-a cruțat viețile.[2] Noii stăpânitori ai castelului s-au ocupat de reparații, axați în principal pe zidul exterior.[3] Capela ospitalierilor a fost transformată într-o moschee, iar două mihrabe s-au adăugat în interior.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hugh Kennedy, Crusader Castles, 1994, Cambridge, Cambridge University Press, pag 148-150, ISBN 0-521-42068-7
  2. ^ a b King, D. J. Cathcart (1949), „The Taking of Le Krak des Chevaliers in 1271”, Antiquity 23 (90): 88–92, http://antiquity.ac.uk/ant/023/Ant0230083.htm 
  3. ^ King, D. J. Cathcart (1949), „The Taking of Le Krak des Chevaliers in 1271”, Antiquity 23 (90): 91, http://antiquity.ac.uk/ant/023/Ant0230083.htm 
  4. ^ Folda, Jaroslav; French, Pamela; Coupel, Pierre (1982), „Crusader Frescoes at Crac des Chevaliers and Marqab Castle”, Dumbarton Oaks Papers (Dumbarton Oaks, Trustees for Harvard University) 36: 179