Biserici de lemn din Vâlcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mariţa, Vâlcea, datată 1556 - 1557, cea mai veche biserică de lemn cunoscută la sud de Carpați (iulie 2002)

Bisericile de lemn din Vâlcea fac parte din grupul de biserici de lemn din Oltenia și din familia de biserici de lemn românești.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Secolul 16[modificare | modificare sursă]

Secolul 17[modificare | modificare sursă]

Secolul 18[modificare | modificare sursă]

Secolul 19[modificare | modificare sursă]

Bisericile de lemn ridicate sau refăcute în secolul al 19-lea s-au apropiat din ce în ce mai mult de modelul celor de zid, un număr mare de biserici vechi și noi au fost astfel cercuite, tencuite și zugrăvite atât în interior cât și în exterior.

Spre sfârșitul secolului 19 se remarcă participarea unor arhitecți la ridicarea unor biserici de lemn în satele vâlcene, ca cele de la Șirineasa și Măgureni. Arhitecții au experimentat noi modele arhitectonice, demne de remarcat în arhitectura sacrală de lemn. Acest lucru dovedește o rupere voită de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Tradiția constructivă la bisericile de lemn a stat secole de-a rândul încuiată în tipare rigide, limitate față de nevoile comunităților mai mari din secolele 18 și 19. Dacă aceste soluții constructive ar fi fost introduse mai devreme[1] ar fi schimbat probabil în mare măsură tradiția dulgherilor de biserici din regiune. La sfârșitul secolului 19 arta dulgheriei în arhitectura sacrală era deja în decădere, și, cu toate înoirile aduse în unele locuri, nu s-a mai revitalizat în concurență cu arhitectura de zid. Este semnificativ faptul că atât biserica din Șirineasa cât și cea din Măgureni au fost ridicate în sate de foști clăcași, înpropietăriți prin reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza de la 1864. Acest fapt oglindește și clarifică odată în plus efortul depus în acele vremuri de aceste comunități de a se ridica și afirma social și cultural.

Biserici de lemn[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ așa cum s-au petrecut lucrurile în Scandinavia și în alte părți ale continentului

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Crețeanu, Radu (1981). „Bisericile de lemn din județul Vâlcea”. Mitropolia Olteniei (­1-3): 104-114. 
  • Petrescu, Eugen (2007). Bisericile de lemn din județul Vâlcea, valori ale patrimoniului spiritual românesc. ISSN: 1844 – 0975 
Studii regionale
  • Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris 
  • Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498)