Biserica ortodoxă - Huedin I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol trebuie îmbunătăţită Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Ridicată între anii 1931-1934 în stil neobizantin, prin eforturile localnicilor în frunte cu protopopul Aurel Munteanu, a fost numită şi "Catedrala Moţilor".La interior, pe pereţi are o frumoasă pictură în stil bizantin.

Românii ortodocşi din Huedin s-au organizat în filie aparţinătoare de parohia Călata în anul 1869, unde funcţiona de fapt şi Protopopiatul Ortodox. După Marea Unire, în condiţiile reînfiinţării Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului în anul 1920, s-a pus problema constituirii unei parohii ortodoxe la Huedin (acesta era centrul zonal). Astfel, la 5 decembrie 1920 a avut loc şedinţa extraordinară de constituire propriu-zisă a parohiei, care a desemnat primul consiliu parohial. La acel moment în Huedin erau 30 de familii ortodoxe, formate din 112 persoane ^[1]. Aceste date diferă de cele oferite de recensămintele care încadrează anul 1920, astfel: recensământul din anul 1910 ne arată că din totalul celor 481 de români ce locuiau în Huedin şi Bicălatu, 136 s-au declarat ca fiind ortodocşi, iar la recensământul din anul 1930, din cei 1137 de români din Huedin, numărul lor crescuse la 465. Primul consiliu parohial din Huedin a avut următoarea componenţă: Teodor Toader – (preot) administrator parohial, Dr. Vasile Paşca – medic la Spitalul Judeţean Huedin, Dr. Gheorghe Popescu – prim judecător, Dr. Gavril Gáll – avocat, Manase Ciungar – profesor, Constantin Căciulă – director la Banca „Vlădeasa”, Mihai Mărincaş – casier la Banca „Vlădeasa”, Gavril Pipoş – preceptor controlor, Mihai Benţe – telefonist, Nicolae Sacaliş – comerciant şi Ioan Furcoviciu – pantonfar ^[2]. După înfiinţarea filiei Huedin, credincioşii de aici au fost păstoriţi de preoţii Gavril Condor (până în anul 1916), Cornel Condor (1916 – 1920) iar în momentele când aceştia au fost împiedicaţi din diferite motive să se ocupe de credincioşii din Huedin, trebuinţele lor sufleteşti au fost satisfăcute de alţi preoţi ortodocşi sau greco-catolici. De remarcat că în Huedinul începutului de secol conta în primul rând sufletul omului, nu confesiunea, motiv pentru care enoriaşii ortodocşi puteau fi îndrumaţi spiritual în momente de restrişte şi de preoţi greco-catolici. După anul 1920 a fost numit ca administrator parohial Teodor Toader, cu misiunea de a transforma filia în parohie. Parohia Huedin a fost recunoscută ca atare de către Oficiul Protopopesc din Cluj în anul 1921, iar cel însărcinat cu alegerea noului preot a fost Aurel Munteanu, preotul paroh din Sebeşul Mare (Valea Drăganului). Noul preot, Alexandru Galea (singurul concurent), şi-a început activitatea în 3 ianuarie 1922, funcţionând în Huedin până la data de 22 mai 1923. A urmat ca paroh de drept Aurel Munteanu, preotul din Valea Drăganului, care din 4 iulie 1922 funcţiona ca administrator protopopesc al tractului Huedin nou înfiinţat. Aurel Munteanu a administrat parohia Huedin alături de cea din Valea Drăganului începând cu data de 22 mai 1923, însă nu s-a mutat aici decât la 24 decembrie 1924, servind ca preot-protopop în Huedin până în data de 10 septembrie 1940 când a fost martirizat. Casele parohiale din Huedin au fost ocupate de armată, biblioteca şi Banca Populară „Fântânele” (înfiinţată prin stăruinţele protopopului-martir) împreună cu arhiva protopopiatului au fost în bună parte distruse. Preotul Petru Pop numit la 1 octombrie 1940 ca să conducă noul tract de la Huedin (sediul protopopiatului a fost mutat la Călata din cauza cedărilor teritoriale) întrucât autorităţile horthyste nu i-au permis să se mute în oraş, a fost nevoit să conducă de la Valea Drăganului, sediul noului tract^[3]. În ceea ce priveşte spaţiul destinat serviciului divin în perioada grea a începutului de organizare, în lipsa unei biserici, acesta era într-o sală de clasă de la Şcoala Generală, unde a fost amenajată o capelă ortodoxă. Primul serviciu religios în această capelă s-a ţinut la începutul anului 1922, iar în anii 1924-1925 aceasta a fost pictată şi înzestrată cu cele de trebuinţă. Încă de la prima şedinţă a Consiliului Parohial ţinută de la instalarea sa, Aurel Munteanu a ridicat problema edificării unei biserici ortodoxe în Huedin. Au fost începute demersuri pentru colectarea fondurilor necesare, formându-se în acest sens o comisie pe data de 7 august 1925. Din comisia pentru edificare au făcut parte Aurel Munteanu – preşedinte, Dr. Vasile Paşca şi Dr. Gavril Gáll la care s-au adăugat ulterior Valer Bologa – director de bancă, Ioan Georgescu – directorul Şcolii de Arte şi Meserii, Vasile Goia – comerciant şi Petru Dreve^[4]. În vederea ridicării lăcaşului de cult au fost studiate mai multe planuri, iar pe 13 iulie 1930 Consiliul şi Adunarea Parohială au acceptat planul întocmit de către arhitectul Victor Smigelschi din Sibiu. Lucrarea a fost dată spre execuţia antreprenorilor Nicola Simina din Abrud, Mihai Orlea şi Iosif Costişel din Sohodol, sub suptravegherea directă a inginerului Gavril Lung din Valea Drăganului şi a arhitectului consistorial Dr. Leo Bohăţiel. După rugăciunea de temelie ţinută de Aurel Munteanu asistat de preotul Teodor Toader din Călata, în luna august 1931, lucrările efective în privinţa edificării au început la 20 septembrie 1931, prin punerea pietrei de temelie. În ceea ce priveşte locaţia, biserica a fost ridicată în Piaţa Unirii, pe un teren expropriat în anul 1922 şi pe care se afla clădirea Primăriei din vremea Austro-Ungariei. În vremea ocupaţiei horthyste, oficialităţile timpului, prin sentinţa numărul 1914 din anul 1941 a Judecătoriei Huedin, au repus Primăria Huedin în posesia intravilanului pe care s-a ridicat biserica însă, ca urmare a protestelor Consiliului Eparhial Ortodox din Cluj, biserica şi teritoriul aferent au rămas în proprietatea credincioşilor români ortodocşi^[5]. În anul 1931 a fost clădit întregul corp al bisericii (inclusiv cele două turnuri), iar în anul 1932 a fost terminată şi cupola. Tencuiala interioară şi cea exterioară a fost executată în anul 1932. În paralel cu edificarea, au fost achiziţionate trei clopote, unul mai mic (64 kg) cumpărat de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, unul mijlociu (222 kg) donat de familia Teodor Roşca – comerciant din Bucureşti şi unul mai mare (306 kg) cumpărat de parohia Huedin. Iconostasul a fost făcut la Şcoala de Arte şi Meserii din Huedin, amvonul şi prestolul au fost lucrate de antrepremonul Nicolae Simina, iar cele 43 de scaune de către tâmplarul Matei Cosma din Huedin. Policadrul a fost donat de Şcoala de Arte şi Meserii din Huedin, iar tetrapodul a fost donat de către Societatea Ortodoxă a Femeilor Române – filiala Huedin. Scaunul arhieresc a fost donat de către profesorul Aurel Mitrea, iar celălalt scaun de către familia Constantin Spandanide din Bucureşti. Pictorul-zugrav Petru Crăciun din Huedin a pictat Pantocratorul, vestibulul cu Sfântul Nicolae, stranele, amvonul şi pe Cuvioasa Paraschiva. Cele patru icoane principale de la iconostas au fost pictate de către Grigorie Nagoşan din Cluj iar cele patru de pe uşi de către Eugen Profeta din Cluj. La momentul respectiv întreaga lucrare, cu interior cu tot, a costat 1.524.526 lei (1.224.526 lei a costat tot edificiul propriu – zis cu planuri şi devize precum şi materialul parohiei iar aranjamentul intern şi extern 300.000 lei). Sfinţirea bisericii s-a făcut duminică, 14 octombrie 1934, de Sfânta Cuvioasa Paraschiva, în prezenţa episcopilor Nicolae Ivan al Clujului şi Ioan Stroia al Armatei de la Alba Iulia, care au fost însoţiţi de membrii Consiliului Eparhial: Dr. S. Stanca, Dr. V. Sava - secretar, Dr. I. Vască - Rectorul Academiei Teologice^[6].