Barajul de pe Valea Bleiloch
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bleilochtalsperre (Barajul de pe Valea Bleiloch) |
|
 |
|
|---|---|
| Date generale | |
| aşezare | districtul Saale-Orla, Turingia |
| afluenţi | Saale |
| scurgere | {{{scurgere}}} |
| localităţi | Gräfenwarth, Saalburg-Ebersdorf, Pöritzsch, Saaldorf |
| Date tehnice | |
| construit | între 1926 - 1932 |
| altitudine | 412,00 m |
| înălţime coronament | 65 m |
| lung. coronament | 205 m |
| lăţ. coronament | 7,2 m |
| capacitate | 80 MW curent |
| volum de apă | 215 Mil. m³ - 217,7 Mil. m³ |
| suprafaţa | 9,2 km² |
| bazin de colectare | 1239,9 km² |
| Harta barajului | |
| vezi | |
Barajul de pe Valea Bleiloch este un lac de acumulare de pe cursul lui Saale în apropiere de Schleiz, Turingia, Germania. Blei însemnă plumb în limba germană, astfel se poate traduce „Valea Bleiloch” (Valea Minelor de Plumb), de aici se exploata în trecut plumb. Barajul face parte din lanţul format de 5 hidrocentrale numit „Cascadele de pe Saale” şi care se întinde pe o lungime de aproape 80 de km. Construit între anii 1926 şi 1932 cu o înălţime la coronament de 65 m, şi o lungime de 205 m, barajul acumulează o cantitate de 215 milioane m3 de apă fiind lacul de acumulare cu cel mai mare volum de apă din Germania. Construirea lui a apărut ca o necesitate de a rezolva problema şomajului din regiune, fiind angajaţi şomerii din Turingia şi Saxonia pe un timp de 6 luni. Pentru uşurarea transportului a fost construit special pentru baraj o cale ferată îngustă, care a rămas şi după terminarea barajului mai mulţi ani în funcţiune. Spaţiul necesar pentru lacul de acumulare s-a realizat prin mutarea domicilui a ca. 700 de locuitori din regiunea lacului. Lacul are lungime de 28 km şi ocupă o suprafaţă de 9,2 km2. Cantitatea de curent electric produsă de hidrocentrală este de 80 Megawatt.
