Bătălia de la Bibracte

Parte a Campania lui Iulius Cezar împotriva helveților

Campania lui Iulius Cezar împotriva helveților în 58 î.Hr.

Informații generale

Perioadă	58 î.Hr.
Loc	Împrejurimile orașului Bibracte 46°55′00″N 4°02′00″E ({{PAGENAME}}) / 46.916667°N 4.033333°E
Rezultat	victoria romană

Beligeranți

Republica Romană
Celți hedui

Celții (Helveți, Boii, Tulingi, Rauraci și Latobrigi)

Conducători

Iulius Cezar

Divico

Efective

• 6 legiuni romane - 36.000 de oameni teoretic
• Armata heduilor

92 000 hommes maximum

Pierderi

inconnues

très importantes

Bătălia de la Bibracte pune capăt migrației helveților la începutul Războiului Galic (58 î.Hr.).

Context[modificare | modificare sursă]

Iulius Cezar relatează începutul intervenției sale în Galia împotriva helveților, rauracilor, |boienilor, latobicelor și tulingilor care, sub conducerea lui Divico, au încercat să emigreze la Saintonge. După o primă ciocnire la Geneva, unde helveții nu au putut trece prin liniile romane, emigranții s-au îndreptat spre Loara, urmați de cele șase legiuni ale lui Cezar^[1].

Prima ciocnire a avut loc pe Arar (azi Saône) la începutul lunii iunie^[2], pe care helveții l-au traversat în ceea ce este astăzi Villefranche-sur-Saône. Cezar, prin locotenentul său Labienus^[2], cade apoi asupra celor care încă nu au trecut, tribul Tigurinilor^[3], luându-i prin surprindere în dezordine și ucigând un număr mare dintre ei. Restul armatei elvețiane a urmărit neputincios masacrul de pe malul celălalt^[2]. După această luptă, Cezar a construit sau finalizat un pod într-o singură zi peste Saône pentru a urmări cea mai mare parte a poporului helveți cruțat^[4]. Cei doi conducători negociază mai întâi (pentru helveți: Divico al tigurinilor, celebrul câștigător al romanilor în 107 î.Hr. după Cezar și Carcopino^[5], deși acest lucru este acum îndoielnic). Acesta îi spune, fără subjugare, că sunt gata să urmeze repartizarea pământurilor pe care le dorește Cezar în schimbul păcii. Proconsulul cere ostatici și helveților să repare prejudiciul cauzat aliaților Romei, pe care Divico este nevoit să le respingă^[6] · ^[7] · ^[8] · ^[5].

Începuturile[modificare | modificare sursă]

Timp de două săptămâni, Cezar, alături de Labienus, i-a urmat pe helveți spre miazănoapte, iar între cavalerile celor două tabere au avut loc câteva lupte. Prima dintre aceste ciocniri a opus 4.000 de cavaleri romani și aliați la 500 de cavaleri elveți, care i-au respins. Aliații Romei, în special eduii, care au fost cauza urmăririi, au fost reticenți în a-l ajuta pe Cezar^[8] · ^[5]. Vergobretul Liscos îl bănuiește pe bună dreptate pe Dumnorix că vrea să preia puterea în rândul poporului său, că ar avea o influență antiromană asupra poporului său și că ar păstra legături strânse cu helveții. Caesar îl scutește doar din compasiune față de fratele său Diviciacos, vergobretul heduilor și un aliat puternic, pe care nu vrea să-l înstrăineze. Cu toate acestea, îl pune sub supraveghere atentă^[5]. După aceste paisprezece zile de urmărire și intrigi și un plan de atac eșuat^[5], Cezar și Labienus s-au îndreptat către Bibracte, capitala aliaților lor hedui, pentru a căuta proviziile promise de aliații lor, lăsând pe helveți să-și urmeze drumul, dar cei din urmă apoi întoarce-te și atacă^[9].

André Steyert povestește în „Istoria Lyonului și a provinciilor Lyon, Forez, Beaujolais, Franc-Lyonnais și Dombes Volumul 1”:

Epuisés, cernés de toutes parts, les Romains devaient périr jusqu'au dernier, lorsque le complot fut dévoilé à César par Divitiacus, frère de Dumnorix, mais son adversaire politique, chef qu'il était de la fraction aristocratique et républicaine, favorable à l'étranger. Le général romain, dont le génie s'exaltait en présence des situations désespérées, n'hésite pas un instant, il marche droit sur Bibracte, non seulement pour s'y procurer des provisions, mais pour enlever aux Eduens toute velléité de révolte, et tenir le pays tout entier à sa discrétion.^{[n 1]}

Cette manœuvre trompa les Helvètes qui, rebroussant chemin, vinrent l'attaquer dans ce qu'ils prenaient pour une fuite^{[n 2]}

Progres[modificare | modificare sursă]

Angajată în jurul prânzului, bătălia de la Bibracte s-a desfășurat în mai multe faze și a înfruntat aproximativ 40.000 de romani și auxiliari cu 92.000 de gali, dar poate mai puțini, pe locul Montmort (Saône-et-Loire). Mai întâi, Cezar își trimite cavaleria să-i rețină pe helveți în timp ce legiunile sale se desfășoară pe un deal. Cele patru legiuni veterane ale lui Cezar sunt așezate în trei rânduri, conform formației triplex acies, în timp ce două legiuni de recruți sunt ținute în rezervă. Falanga helvețiană respinge cavaleria romană, apoi legionarii îi împing pe helveți, care se refugiază pe un munte. Atunci au ajuns Boii și Tulingii pe flancul drept al romanilor. Caesar a cerut așadar a treia sa linie să intervină împotriva noilor sosiți, temându-se de lipsa de experiență a legiunilor sale de rezervă. Primele două rânduri continuă lupta împotriva helveților. Lupta a durat până noaptea târziu, galii refugiindu-se în jurul cărucioarelor lor. 130.000 de helveți s-au retras și au ajuns în țara Lingon (regiunea Langres) unde, din lipsă de sprijin, au capitulat, ceilalți fiind masacrați până la ultimul^[8]. Potrivit lui Appian, Titus Labienus ar fi cel care a comandat trupele romane în timpul bătăliei, iar Iulius Cezar i-ar fi învins pe tricori și pe aliații acestora^[10] · ^[6]. Carcopino relatează bătălia decisivă condusă de Cezar, care după el a permis helveților să fugă și să se predea, nedorind să-i masacreze^[11].

Consecințele[modificare | modificare sursă]

Cezar îi trimite pe helveți înapoi pe teritoriul lor pentru a împiedica o țară din apropierea Romei să rămână pustie și pentru ca germanii să o cucerească^[7] · ^[8] · ^[12] · ^[13], iar boienii (aproximativ 20.000 de oameni) îi plasează la granița cu Loara, la Gorgobina, sub dependența heduilor^[11]. Potrivit lui César, din 368.000 de migranți, doar 110.000 reușesc să se întoarcă în Helvetia, deși aceste cifre pot fi înjumătățite^[14].

Locația bătăliei[modificare | modificare sursă]

Câmpul de luptă este situat în Montmort (Saône-et-Loire), unde săpăturile au descoperit un șanț probabil săpat de legionarii lui Cezar^[15].

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Epuizați, înconjurați din toate părțile, romanii aveau să piară până la urmă, când complotul i-a fost dezvăluit lui Cezar de către Divitiacus, fratele lui Dumnorix, dar adversarul său politic, conducător al fracțiunii aristocratice și republicane, favorabil celui străin. Generalul roman, al cărui geniu a fost înălțat în prezența unor situații disperate, nu a ezitat nicio clipă, a mărșăluit drept spre Bibracte, nu numai pentru a obține provizii acolo, ci pentru a înlătura heduilor orice înclinație de a se revolta și a ține întreaga țara la discreția sa.
^ Această manevră i-a înșelat pe helveți care, întorcându-se, au venit să-l atace pentru că au crezut că vor să scape.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. paginile 240-242.
^ ^a ^b ^c Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. paginile 243.
^ Sobook, Impr. (1 ianuarie 2016). Histoire de Lyon et des provinces de Lyonnais, Forez, Beaujolais, Franc-Lyonnais et Dombes. Tome I-A, L'Antiquité (în franceză). Cressé: Éditions des Régionalismes. p. 229. ISBN 978-2-8240-0604-8. OCLC 971572772.
^ Dion Cassius, Histoire romaine, Livre XXXVIII, 32 (în franceză)
^ ^a ^b ^c ^d ^e Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 244.
^ ^a ^b Appien d'Alexandrie, Celtique (frag. 15) (în franceză)
^ ^a ^b Plutarque, Vies parallèles, César, 18 (în franceză)
^ ^a ^b ^c ^d Dion Cassius, Histoire romaine, Livre XXXVIII, 33 (în franceză)
^ Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 244-245.
^ Appien d'Alexandrie, Celtique (frag. 1,3) (în franceză)
^ ^a ^b Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 245.
^ Strabon, Géographie, Livre IV, 3
^ Tacit, Mœurs des Germains, 28
^ Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 235.
^ Zuerich, ETH-Bibliothek. „La localisation de la bataille de Bibracte : historique et bilan des recherches récentes”. E-Periodica. doi:10.5169/seals-169135. Accesat în 18 martie 2024. (în germană)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

fr Dictionnaire historique de la Suisse (DHS).
fr Iulius Cezar (trad. Désiré Nisard), La Guerre des Gaules, Didot, Paris, 1865.
fr Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

de fr it Articol despre Bataille de Bibracte în Lexiconul de istorie al Elveției

[10] Epuizați, înconjurați din toate părțile, romanii aveau să piară până la urmă, când complotul i-a fost dezvăluit lui Cezar de către Divitiacus, fratele lui Dumnorix, dar adversarul său politic, conducător al fracțiunii aristocratice și republicane, favorabil celui străin. Generalul roman, al cărui geniu a fost înălțat în prezența unor situații disperate, nu a ezitat nicio clipă, a mărșăluit drept spre Bibracte, nu numai pentru a obține provizii acolo, ci pentru a înlătura heduilor orice înclinație de a se revolta și a ține întreaga țara la discreția sa.

[11] Această manevră i-a înșelat pe helveți care, întorcându-se, au venit să-l atace pentru că au crezut că vor să scape.

[1] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. paginile 240-242.

[Carcopino_243-2] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. paginile 243.

[3] Sobook, Impr. (1 ianuarie 2016). Histoire de Lyon et des provinces de Lyonnais, Forez, Beaujolais, Franc-Lyonnais et Dombes. Tome I-A, L'Antiquité (în franceză). Cressé: Éditions des Régionalismes. p. 229. ISBN 978-2-8240-0604-8. OCLC 971572772.

[4] Dion Cassius, Histoire romaine, Livre XXXVIII, 32 (în franceză)

[Carcopino_244-5] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 244.

[Appien_15-6] Appien d'Alexandrie, Celtique (frag. 15) (în franceză)

[Plutarque_18-7] Plutarque, Vies parallèles, César, 18 (în franceză)

[Dion_Cassius_33-8] Dion Cassius, Histoire romaine, Livre XXXVIII, 33 (în franceză)

[9] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 244-245.

[12] Appien d'Alexandrie, Celtique (frag. 1,3) (în franceză)

[Carcopino_245-13] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 245.

[14] Strabon, Géographie, Livre IV, 3

[15] Tacit, Mœurs des Germains, 28

[16] Carcopino, Jérôme (1990). Jules César (în franceză) (ed. 6). Paris: Presses universitaires de France. p. 591. ISBN 978-2-130-42817-6. pagina 235.

[17] Zuerich, ETH-Bibliothek. „La localisation de la bataille de Bibracte : historique et bilan des recherches récentes”. E-Periodica. doi:10.5169/seals-169135. Accesat în 18 martie 2024. (în germană)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[n 1]

[n 2]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]