Alegeri prezidențiale în Mexic, 2000

Alegerile generale din Mexic au avut loc duminică, 2 iulie 2000. Au avut loc alegeri pentru președinția Republicii, pentru cei 500 de membri ai Camerei Deputaților și 128 de membri ai Senatului, precum și alegeri locale ce au avut loc în aceeași zi.

Alegerile prezidențiale[modificare | modificare sursă]

Alegerile din iulie 2000 sunt reprezentative deoarece pentru prima dată de la Revoluția Mexicană din 1910-1917, opoziția a învins partidul aflat la guvernare. Vicente Fox a câștigat alegerile cu 43% din voturi, urmat de candidatul PRI Francisco Labastida cu 36% din voturi și Cuauhtémoc Cárdenas (PRD – Partidul Revoluției Democratice) cu 17% din voturi.

În ciuda unor incidente izolate de nereguli și probleme, cum ar fi cel din sudul statului Campeche unde a fost nevoie de intervenția observatorului electoral al Uniunii Europene Rocco Buttiglione și care ar fi putut crea probleme pentru președintele Ernesto Zedillo, candidat pentru partidul PRI, există puține dovezi că aceste incidente au fost coordonate la nivel central și criticii au concluzionat că iregularitățile apărute nu au afectat rezultatul votului prezidential, care a fost mai exact decât se aștepta. Organizațiile civice au instruit mai mult de 80,000 de observatori electorali, observatorii străini au fost invitați să fie martori la proces și numeroase operațiuni de „numărători rapide” și exit-poluri (nu toate din ele independente) au validat numărătoarea voturilor oficiale. Cel mai important exit-poll a fost organizat de firma americană Penn, Schoen & Berland, finanțat într-un mod obscur din Dallas de către Ceasul Democrației (mai târziu s-a constatat că Ceasul Democrației a fost instituit de susținătorii campaniei Fox pentru a preveni fraudele campaniei electorale).

Numeroase reforme electorale puse în aplicare din 1989 au ajutat la deschiderea sistemului politic Mexican și începand de atunci partidele opozante au făcut istorie câștigând alegerile la toate nivelurile. Șeful electoratului este îngrijorat de fraudele ce pot pune în balanță corectitudinea campaniilor și între 1995 și 1996, partidele politice negociau amendamente constituționale ce aveau să rezolve astfel de probleme. Legislația pusă in aplicare include elementele majore de consens ce a fost pusa in aplicare cu partidele de opoziție. Conform noilor legi, finanțarea publică a predominat peste contribuții private către partidele politice, procedurile de audit pentru partide s-au înăsprit și autoritatea și independența instituțiilor electorale au fost consolidate. Sistemul judiciar a fost de asemenea extins, primind autoritatea de a audia cazuri pentru drepturile civile pe probleme electorale introduse de persoane sau grupuri. Pe scurt, eforturile reformelor ample din anii 1990 a „nivelat terenul de joc” pentru partide.

Rezultatele după state[modificare | modificare sursă]

Pe baza rezultatelor oficiale ale Institutului Federal Electoral

State	Fox	Labastida	Cárdenas	Rincon	Camacho	Muñoz	înscriși	nici unul
Aguascalientes	202,335	127,134	26,264	9,467	2,202	1,389	83	6,291
Baja California	429,194	319,477	77,340	14,562	3,470	3,080	507	14,965
Baja California Sur	60,834	56,230	45,229	2,107	460	364	17	2,804
Campeche	104,498	106,347	35,090	2,485	1,406	1,247	559	9,309
Chiapas	288,204	469,392	272,182	5,340	4,659	4,063	1,056	44,551
Chihuahua	549,177	460,931	76,810	11,569	4,487	3,166	609	21,350
Coahuila	398,800	311,480	77,393	10,392	2,111	1,880	1,454	12,464
Colima	106,445	81,099	23,313	3,159	1,028	542	39	4,377
Distrito Federal	1,928,035	1,060,227	1,146,131	149,312	36,383	18,843	2,009	75,669
Durango	211,361	222,892	50,592	6,144	1,579	1,469	859	9,294
Guanajuato	1,128,780	517,815	121,489	18,248	10,800	8,473	2,873	49,039
Guerrero	174,962	402,091	332,091	6,179	2,913	3,003	954	20,180
Hidalgo	282,864	355,565	136,861	12,319	5,034	4,078	758	19,997
Jalisco	1,392,535	941,962	163,269	45,494	17,567	11,110	3,287	48,736
México	2,239,750	1,637,714	961,876	121,137	40,733	27,203	3,416	92,743
Michoacán	419,188	441,871	543,804	13,058	7,444	6,404	2,060	30,448
Morelos	290,639	193,861	124,368	12,539	2,916	3,010	136	12,296
Nayarit	107,417	173,479	63,121	3,092	1,175	1,024	351	7,043
Nuevo León	760,093	615,907	96,637	20,448	7,478	2,658	1,519	27,201
Oaxaca	301,195	486,496	282,587	11,074	8,372	7,305	1,851	39,616
Puebla	732,435	698,974	208,688	20,170	8,609	7,849	1,142	44,305
Querétaro	290,977	192,622	39,629	10,585	3,768	8,670	170	13,849
Quintana Roo	132,383	94,202	50,487	2,399	916	729	70	5,216
San Luis Potosí	393,997	324,234	72,599	11,073	3,306	2,287	407	22,673
Sinaloa	230,777	621,329	90,488	7,205	2,189	1,675	1,290	15,920
Sonora	447,496	292,267	114,580	6,426	1,672	1,325	94	13,269
Tabasco	174,840	269,519	213,983	5,817	2,599	1,732	655	14,036
Tamaulipas	521,486	445,737	91,426	9,387	3,210	6,932	1,157	19,659
Tlaxcala	123,880	127,163	82,073	5,185	2,508	1,450	53	6,639
Veracruz	1,066,719	1,008,933	491,791	25,474	11,343	10,956	985	58,630
Yucatán	328,503	321,392	27,214	4,258	1,344	987	602	13,127
Zacatecas	169,837	197,336	117,375	6,277	2,908	1,993	439	12,461
Total	15,989,636	13,579,718	6,256,780	592,381	206,589	156,896	31,461	788,157

Congresul Uniunii[modificare | modificare sursă]

Partid	Deputați	Senatori
PAN & PVEM "Alianța Schimbarii"	221	51
PRI	211	60
PRD, PT, PAS, CD, PSN "Alianța Mexicului"	68	17
Total	500	128

Congresul Uniunii este format din Senat și Camera Deputaților. Realegerea consecutivă este interzisă. Senatorii sunt aleși pentru mandate de 6 ani, iar deputații pentru mandate de 3 ani. Cele 128 de locuri ale Senatului sunt ocupate de un amestec de alegeri directe (90) și de reprezentarea proporțională (32). În camera inferioară, 300 de deputați sunt aleși direct pentru a reprezenta circumscripțiile uninominale și 200 de deputati sunt aleși printr-o formă modificată de reprezentare proporțională din 5 regiuni electorale. Cele 200 de locuri au fost create pentru a ajuta și partidele mici să aiba acces în Cameră.

Chiar înainte ca noile legi electorale să fie aprobate, partidele de opoziție au început să asigure o voce tot mai importantă în sistemul politic mexican. Un număr semnificativ de candidați proveniți din partidele de opoziție au câștigat locuri în Camera Deputaților și în Senat. După alegerile din 2000, Congresul a fost mai diversificat ca niciodată.