Albert al III-lea, Conte de Tirol
| Albert al III-lea | |
| Conte de Tirol | |
 Blazonul conților de Tirol | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1180  |
| Decedat | (73 de ani) |
| Părinți | Henric I[*] Agnes de Wangen[*][1] |
| Căsătorit cu | Uta von Frontenhausen[*] |
| Copii | Adelaida de Tirol[*] Elisabeta de Tirol[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte de Tirol[*] |
| Familie nobiliară | Albertini |
| Conte de Tirol | |
| Domnie | 1190 – 1253 |
| Predecesor | Henric I de Tirol |
| Succesor | Meinhard I de Gorizia-Tirol |
Modifică date / text  | |
Albert al III-lea (numit și Adalbert sau Albert al IV-lea în alt mod de numerotare; n.c. 1180 – d. 22 iulie 1253)[2] a fost ultimul dintre conții de Tirol (numiți Albertini)[3] și Advocatus (în germană Vogt) în Trento, iar din 1210 a avut aceeași funcție și în Brixen.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Albert al III-lea a fost fiul contelui Henric I al Tirolului (d. 14 iunie 1190) și al soției sale Agnes de Wangen, fiica contelui Adalbero I.
Albert al III-lea a fost prima dată menționat când era încă minor pe 24 iunie 1190, după moartea tatălui său.[4] La sfârșitul lunii ianuarie 1202 Albert apare din nou într-un acord de pace încheiat între Patriarhul Aquileiei și familia conților de Gorizia.[5] În 1210 a primit funcția de Vogt al episcopiei de Brixen de la episcopul Conrad (I) și a preluat stăpânirea în Norital (teritoriu pe valea râului Inn între gurile de vărsare a râurilor Melach și Ziller) și Eisacktal (valea râului Eisack în Tirolul de Sud)[3] anterior deținute de conții de Andechs-Merania, care le pierduseră în 1209 când fuseseră ostracizați datorită uciderii regelui Filip al Suabiei. Albert al III-lea a luat parte la Cruciada de la Damietta (1217–1221) probabil începând din august 1218. Primul indiciu sigur al reîntoarcerii sale din cruciadă este prezența sa alături de regele Frederic al II-lea la Ulm menționată în decembrie 1219.[6]
Albert nu a avut fii și de aceea a lăsat drepturile de moștenire fiicelor sale, Elisabeta căsătorită cu ducele Otto al II-lea de Andechs-Merania (d. 19 iunie 1248) și Adelaida[7] căsătorită cu contele Meinhard al III-lea de Gorizia (d. 1258), și a încheiat contracte de moștenire reciprocă cu ginerii săi. După moartea ginerelui său Otto în 1248, Albert a dobândit proprietatea tiroleză a familiei Andechs și în același an pe cea a conților de Eppan de la Castelul Hocheppan.[3]
În 1252 Albert și ginerele său Meinhard al III-lea au atacat teritoriile arhiepiscopatului Salzburg. La Greifenburg au fost învinși și capturați de Bernhard de Spanheim, ducele Carintiei, și de fiul acestuia Filip de Spanheim, episcopul de Salzburg ales. În schimbul cedării unor importante posesiuni în Carintia Superioară și a plății unei mari sume de bani cei doi fii ai lui Meinhard (nepoții lui Albert) urmau să fie eliberați, dar ei au rămas ostatici în cetatea Hohenwerfen până în 1259 și respectiv 1263.[8]
Albert al III-lea a murit pe 22 iulie 1253 excomunicat fiind datorită unor dispute cu episcopul de Freising. Pe 15 martie 1254 papa Inocențiu al IV-lea a dat ordin să fie scos din cimitirul creștin corpul contelui excomunicat.[9] Nu se știe dacă ordinul papei a fost respectat, dar lista celor ale căror rămășițe au fost transferate ulterior de la Castelul Tirol în mormântul princiar din Mănăstirea Stams, îl menționează și pe contele Albert al III-lea. Moștenirea acestuia a fost preluată de ginerele său Meinhard al III-lea de Gorizia, iar ca urmare acesta a fost numit și Meinhard I de Tirol.
Cea de-a doua căsătorie a Elisabetei cu Gebhard al VI-lea de Hirschberg a rămas fără copii. Deoarece Gerhard nu avea nici el copii din prima căsătorie, fiul lui Meinhard I de Tirol (Meinhard al II-lea) a putut mai târziu să dobândească și moștenirea lui Gebhard.
Albert a continuat eforturile de unire a teritoriilor „din munți”.[3] Pe 10 noiembrie 1254 acest conglomerat teritorial a fost denumit pentru prima dată „dominium” și „comecia Tyrolis” în hotărârea arbitrală de la Merano.[3][10]
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Albert al III-lea a fost (din aproximativ 1211)[11] căsătorit cu Uta de Frontenhausen-Lechsgemünd (d.1254), fiica contelui Henric al II-lea (d. 1208). Cei doi au avut două fiice:
- Adelaida de Tirol (n.c. 1218/1220 – d. după 20 octombrie 1278) căsătorită cu contele Meinhard al III-lea de Gorizia, numit din 1256 Meinhard I al Tirolului (d. 22 iulie 1258);
- Elisabeta (n.c. 1220/1225 – d. 10 octombrie 1256) căsătorită din 1239 cu Otto al II-lea duce de Merania și conte de Andechs (d. 1248), iar din 1249 căsătorită cu contele Gebhard al VI-lea de Hirschberg (d. 1275).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Genealogics
- ^ Walter Kleindel: Das Grosse Buch de Österreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1, p. 10.
- ^ a b c d e „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum”. daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în .
- ^ Franz Huter: Tiroler Urkundenbuch, partea I, vol. 1, Innsbruck 1937, nr. 459, pp. 253-254, Bolzano, 24 iunie 1190.
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. I, Innsbruck 1949, nr. 317, pp. 86-87, St. Quirino bei Cormons, 27 sau 31 ianuarie 1202.
- ^ Walter Koch: Die Urkunden der Deutschen Könige und Kaiser, vol. 14, partea a 3-a, Die Urkunden Friedrichs II. 1218-1222, Hanovra 2010, nr. 585, pp. 317-318, Ulm, 21 decembrie 1219.
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Herzöge in Kärnten, vol. II, Innsbruck 1952, nr. 245, p. 67, 20 octombrie 1278: „Alhaid Gräfin von Tirol, dem Tode nahe, macht Testament und vermacht dem Deutschhaus...” (privind datarea documentului vezi Ph. Jedelhauser: Die Abstammung von Bischof Bruno von Brixen, Graf von Kirchberg (Iller) mit Exkurs zu Gräfin Mathilde von Andechs, Ehefrau von Graf Engelbert III. von Görz sowie Stammtafel der Grafen von Görz, în: Adler, Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, nr.28, april/septembrie 2016, Viena, p. 289).
- ^ „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum”. daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în .
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Herzöge in Kärnten, vol. I, Innsbruck 1952, nr. 612, p. 160, Lateran, 15 martie 1254.
- ^ Joseph Hormayr: Die Geschichte der gefürsteten Grafschaft Tirol, vol. 2, Tübingen 1808, nr. 162, pp. 350-353, Meran, 10 noiembrie 1254.
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten, vol. I, Innsbruck 1949, p. 98, nr. 358.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Walter Kleindel: Das Grosse Buch de Österreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1.
- Philipp Jedelhauser: Die Abstammung von Bischof Bruno von Brixen, Graf von Kirchberg (Iller) mit Exkurs zu Gräfin Mathilde von Andechs, Ehefrau von Graf Engelbert III. von Görz sowie Stammtafel der Grafen von Görz, în: Adler, Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, vol. 28, aprilie/septembrie 2016, Viena, pp. 277–341; Datierung Geburt Alberts pp. 282-283, Problematik Todesdatierung von Tochter Adelheid von Tirol p. 289, nota 61, prozonieratul fiilor lui Meinhard al III-lea p. 288-289, arborele genealogic al familiei conților de Gorizia p. 322.
- Justinian Ladurner: Albert III. und der letzte der ursprünglichen Grafen von Tirol, în: Zeitschrift des Ferdinandeums für Tirol und Vorarlberg, broșura 14, Innsbruck 1869, pp. 6–146; despre moartea lui Albert p. 128-129, mutarea la mănăstirea Stams p. 132 (zobodat.at [PDF]).
- Walter Landi: Die Grafen von Tirol, în: Schloss Tirol vol. 1, Baugeschichte, Editura Walter Häuser, Martin Mittermair, Bolzano 2017, pp. 110 - 135, despre Albert al III-lea pp. 123–126.
- Philipp Jedelhauser: Die Rolle der Töchter Adelheid und Elisabeth von Graf Albert III. von Tirol bei der territorialen Zusammenführung des Landes, în: Adler, Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, vol. 30, aprilie/septembrie 2020, Viena, pp. 281–312.
