Bătrânețe: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
Linia 15: Linia 15:
==Religiozitate==
==Religiozitate==
==Speranța de viață==
==Speranța de viață==
[[Speranța de viață]] la naștere în funcție de națiune în anul 2011 a variat între 48 și 82 de ani. Valorile scăzute indică rate ridicate de mortalitate pentru sugari și copii.<ref>{{cite web|url=http://wdi.worldbank.org/table/2.21 |title=World Development Indicators &#124; The World Bank |website=Wdi.worldbank.org |access-date=2016-04-04}}</ref>

În cea mai mare parte a lumii, [[femei]]le trăiesc, în medie, mai mult decât [[bărbați]]i; chiar și așa, disparitățile variază de la 12 ani în [[Rusia]] până la nicio diferență, sau o speranță de viață mai mare pentru bărbați, în țări precum [[Zimbabwe]] și [[Uganda]].<ref>de Blij, Harm. The power of place. Geography, Destiny, and Globalization's Rough Landscape. [[Oxford University Press]]. London:2009. p161ff</ref>

Numărul persoanelor în vârstă din întreaga lume a început să crească vertiginos în a doua jumătate a [[secolul XX|secolului XX]]. Înainte de această dată, în țările dezvoltate, cinci procente sau mai puțin din populație avea peste 65 de ani. Puțini erau cei care trăiau mai mult de 70 de ani, iar persoanele care ajungeau la vârste înaintate (adică la 80 de ani) erau suficient de rare pentru a reprezenta o noutate și erau reverențiate. În 1960, populația mondială cu vârsta de peste 65 de ani reprezenta o treime din populația sub 5 ani. Până în 2013, populația de peste 65 de ani a crescut până la a egala populația de sub 5 ani și se estimează că,până în 2050, va dubla populația de sub 5 ani.<ref>{{cite web|url=https://www.who.int/ageing/publications/global_health.pdf|title=Global health and aging|website=Who.int|access-date=8 March 2022}}</ref>

Înainte de creșterea bruscă a populației de peste 65 de ani, accidentele și bolile îi răpeau pe mulți oameni înainte de a ajunge la vârsta a treia, iar problemele de [[sănătate]] ale celor de peste 65 de ani însemnau, în cele mai multe cazuri, o [[moarte]] rapidă. Dacă o persoană trăia până la o vârstă înaintată, acest lucru se datora unor factori genetici și/sau unui stil de viață relativ ușor, deoarece bolile bătrâneții nu puteau fi tratate înainte de secolul XX.<ref>{{cite web|url=https://www.who.int/whr/2004/annex/topic/en/annex_2_en.pdf|title=The World Health Report 2004 : Annex Table 2 Deaths by cause, sex and mortality stratum in WHO regions,a estimates for 2002|website=Who.int|access-date=8 March 2022}}</ref>

În octombrie 2016, un grup de oameni de știință a identificat durata maximă de viață umană la o vârstă medie de 115 ani, cu o limită superioară absolută de 125 de ani.<ref name="NAT-20151005">{{cite journal|last1=Dong|first1=Xiao|last2=Milholland|first2=Brandon|last3=Vijg|first3=Jan|date=October 5, 2016|title=Evidence for a limit to human lifespan|journal=Nature|volume=538|issue=7624|pages=257–259|bibcode=2016Natur.538..257D|doi=10.1038/nature19793|pmid=27706136|s2cid=3623127}}</ref> Cu toate acestea, conceptul de durată maximă de viață a oamenilor este încă dezbătut pe larg în rândul comunității științifice.<ref name="NYT-20161005">{{cite news |last=Zimmer |first=Carl |author-link=Carl Zimmer |title=What's the Longest Humans Can Live? 115 Years, New Study Says |url=https://www.nytimes.com/2016/10/06/science/maximum-life-span-study.html |date=October 5, 2016 |work=[[New York Times]] |access-date=October 6, 2016 }}</ref>

== Îmbătrânirea populației==
== Îmbătrânirea populației==



Versiunea de la 18 ianuarie 2023 15:20

Maica Tereza în 1996 (85-86 ani)

Bătrânețea este perioada apropiată de sfârșitul duratei medii de viață și reprezintă ultima parte a ciclului vital uman. De obicei se preferă utilizarea eufemismelor pentru a indica faptul că o persoană este bătrână. Bătrânii au capacități regenerative limitate și sunt mai vulnerabili decât adulții din punct de vedere imunitar.

Definiții

Bătrânețea nu poate fi definită cu precizie, deoarece acest concept nu are aceeași conotație în toate societățile. În multe locuri din lume oamenii sunt considerați bătrâni ca urmare a anumitor schimbări în activitatea lor sau în rolul lor social, ca atunci când de exemplu cineva devine bunic, ori când din cauza îmbătrânirii o persoană este constrânsă să îndeplinească sarcini diferite ori să reducă ritmul de lucru.

În general, se asociază vârsta de 65 de ani cu începutul bătrâneții. În lume, numărul persoanelor care au depășit 65 de ani este în puternică creștere, în principal această creștere se manifestă în țările în curs de dezvoltare. Această situație este un simbol pozitiv al creșterii calității vieții, dar în același timp creează o serie de exigențe și probleme de abordat pentru a evita consecințe socio-economice grave în perspectiva viitorului.

În timpul bătrâneții întregul organism devine mai vulnerabil și mai puțin eficient față de perioada tinereții: oasele scad în dimensiune și densitate, pielea pierde din elasticitate, părul albește și își pierde din rezistență, capacitățile excretoare ale rinichilor scad; gustul, auzul și vedere slăbesc; rigidizarea arterelor și depozitarea grăsimilor pe vasele sanguine fac mai dificilă circulația sângelui; fertilitatea, mai ales cea feminină, se reduce.

Știința care se ocupă cu studiul problemele biologice, psihologice, sociale și economice ale bătrânilor se numește gerontologie.[1]

Semne ale îmbătrânirii

Religiozitate

Speranța de viață

Speranța de viață la naștere în funcție de națiune în anul 2011 a variat între 48 și 82 de ani. Valorile scăzute indică rate ridicate de mortalitate pentru sugari și copii.[2]

În cea mai mare parte a lumii, femeile trăiesc, în medie, mai mult decât bărbații; chiar și așa, disparitățile variază de la 12 ani în Rusia până la nicio diferență, sau o speranță de viață mai mare pentru bărbați, în țări precum Zimbabwe și Uganda.[3]

Numărul persoanelor în vârstă din întreaga lume a început să crească vertiginos în a doua jumătate a secolului XX. Înainte de această dată, în țările dezvoltate, cinci procente sau mai puțin din populație avea peste 65 de ani. Puțini erau cei care trăiau mai mult de 70 de ani, iar persoanele care ajungeau la vârste înaintate (adică la 80 de ani) erau suficient de rare pentru a reprezenta o noutate și erau reverențiate. În 1960, populația mondială cu vârsta de peste 65 de ani reprezenta o treime din populația sub 5 ani. Până în 2013, populația de peste 65 de ani a crescut până la a egala populația de sub 5 ani și se estimează că,până în 2050, va dubla populația de sub 5 ani.[4]

Înainte de creșterea bruscă a populației de peste 65 de ani, accidentele și bolile îi răpeau pe mulți oameni înainte de a ajunge la vârsta a treia, iar problemele de sănătate ale celor de peste 65 de ani însemnau, în cele mai multe cazuri, o moarte rapidă. Dacă o persoană trăia până la o vârstă înaintată, acest lucru se datora unor factori genetici și/sau unui stil de viață relativ ușor, deoarece bolile bătrâneții nu puteau fi tratate înainte de secolul XX.[5]

În octombrie 2016, un grup de oameni de știință a identificat durata maximă de viață umană la o vârstă medie de 115 ani, cu o limită superioară absolută de 125 de ani.[6] Cu toate acestea, conceptul de durată maximă de viață a oamenilor este încă dezbătut pe larg în rândul comunității științifice.[7]

Îmbătrânirea populației

În Europa

Îmbătrânirea populației europene este în creștere graduală și date Eurostat avertizează că s-ar putea ajunge la o reducere a "creșterii potențiale" anuale a PIB-ului european, de la actualul 2-2,5% la 1,5% în 2025, până la 1,25% în 2040. După un studiu din 2005 al Comisiei Europene, citat de publicația Euornote, « raportul dintre populația de vârstă mai mică de 15 ani și cea mai mare de 65 de ani, pe de o parte, și populația între 14 și 64 de ani, pe de altă parte, va trece de la 49% în 2005 la 66% în 2030. În mod deosebit, în perioada 2005-2050, numărul de persoane din grupa de vârstă 55-65 de ani (adică muncitorii învârstă) va crește cu 8,7%, în timp ce numărul de indivizi incluși în grupa de vârstă 65-79 de ani (bătrânii) va ajunge la 44%, și numărul persoanelor foarte bătrâne (de minim 80%) va crește cu un procent de 180%. »

Factorii relevanți sunt trei: o natalitate scăzută, progresiva creștere a vieții medii și numărul tot mai mare de persoane a căror vârstă depășește 65 de ani, în contextul acelei generații de după război definită baby-boom ce va crește numărul de persoane bătrâne.

Conform unor studii ISTAT (Institutul Național de Statistică al Italiei) în Europa persoanele mai bătrâne de 65 de ani vor reprezenta 20,5% în 2010, 23,3% în 2020, 27% în 2030 și în 2050 procentul va fi de 33,6%.

În România

Conform unui studiu din anul 2016, aproximativ 1,5 milioane de vârstnici din România sunt afectați de singurătate.[8]

Este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ, din acest motiv se preconizează că în 2050 România va avea 16 milioane de locuitori.

Note

  1. ^ Gerontologie în DEX
  2. ^ „World Development Indicators | The World Bank”. Wdi.worldbank.org. Accesat în . 
  3. ^ de Blij, Harm. The power of place. Geography, Destiny, and Globalization's Rough Landscape. Oxford University Press. London:2009. p161ff
  4. ^ „Global health and aging” (PDF). Who.int. Accesat în . 
  5. ^ „The World Health Report 2004 : Annex Table 2 Deaths by cause, sex and mortality stratum in WHO regions,a estimates for 2002” (PDF). Who.int. Accesat în . 
  6. ^ Dong, Xiao; Milholland, Brandon; Vijg, Jan (). „Evidence for a limit to human lifespan”. Nature. 538 (7624): 257–259. Bibcode:2016Natur.538..257D. doi:10.1038/nature19793. PMID 27706136. 
  7. ^ Zimmer, Carl (). „What's the Longest Humans Can Live? 115 Years, New Study Says”. New York Times. Accesat în . 
  8. ^ România, o țară a bătrânilor singuri. Tinerii nu iau legătura cu bunicii nici măcar o dată pe săptămână, chiar dacă au fost crescuți de aceștia, 26 septembrie 2016, Nicoleta Onofrei, Adevărul, accesat la 27 septembrie 2016

Vezi și

Legături externe

Materiale media legate de bătrânețe la Wikimedia Commons