Furnică militară: Diferență între versiuni
| Linia 26: | Linia 26: | ||
=== Regină === |
=== Regină === |
||
Coloniile de furnici reale au întotdeauna o singură regină, în timp ce alte specii de furnici pot avea mai multe matci. Regina este dichthadiigyne (o furnică oarbă cu [[gaster (anatomia insectelor)|gaster]]), dar uneori poate avea ochi vestigiali.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /> The queens of army ants are unique in that they do not have wings, have an enlarged gaster size and an extended cylindrical abdomen.<ref name="Franks&Nigel&Holldobler_1987" /> Ele sunt semnificativ mai mari decât furnicile militare lucrătoare și au 10-12 segmente pe antenele lor.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /> Reginele se vor împerechea cu mai mulți masculi și, datorită gasterului lor mărit, pot produce 3 până la 4 milioane de ouă pe lună, rezultând cicluri de puiet sincronizate și colonii compuse din milioane de indivizi, toate înrudite cu o singură matcă.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /><ref name="Kronauer_et_al_2004" /> |
Coloniile de furnici reale au întotdeauna o singură regină, în timp ce alte specii de furnici pot avea mai multe matci. Regina este dichthadiigyne (o furnică oarbă cu [[gaster (anatomia insectelor)|gaster]]), dar uneori poate avea ochi vestigiali.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /> The queens of army ants are unique in that they do not have wings, have an enlarged gaster size and an extended cylindrical abdomen.<ref name="Franks&Nigel&Holldobler_1987" /> Ele sunt semnificativ mai mari decât furnicile militare lucrătoare și au 10-12 segmente pe antenele lor.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /> Reginele se vor împerechea cu mai mulți masculi și, datorită gasterului lor mărit, pot produce 3 până la 4 milioane de ouă pe lună, rezultând cicluri de puiet sincronizate și colonii compuse din milioane de indivizi, toate înrudite cu o singură matcă.<ref name="Gotwald, William H. 1982" /><ref name="Kronauer_et_al_2004" /> |
||
== Taxonomie == |
|||
Din punct de vedere istoric, „furnica militară” în sens larg se referea la diferiți membri ai cinci subfamilii diferite de furnici. În două dintre aceste cazuri, [[Ponerinae]] și [[Myrmicinae]], doar câteva specii și genuri prezintă un comportament legionar; în celelalte trei linii, [[Ecitoninae]], [[Dorylinae]] și [[Leptanillinae]], toate speciile constitutive au fost considerate legionare. Mai recent, clasificările furnicilor recunosc acum o subfamilie suplimentară din Lumea Nouă, [[Leptanilloidinae]], care constă, de asemenea, din specii legionare obligatorii, la fel și un alt grup inclus acum printre furnicile armatei.<ref>{{Cite journal|last=J.C Kronauer|first=Daniel|s2cid=17965336|date=10 November 2008 |title=Recent advances in army ant biology (Hymenoptera: Formicidae)|journal=Myrmecological News|volume=12|pages=51–65 |issn=1994-4136 |eissn=1997-3500 }}</ref> |
|||
A 2003 study of thirty species (by Sean Brady of [[Cornell University]]) indicates that army ants of subfamilies [[Ecitoninae]] (South America), [[Dorylinae]] (Africa) and [[Aenictinae]] (Asia) together formed a [[monophyletic]] group, based on data from three molecular genes and one mitochondrial gene. Brady concluded that these groups are, therefore, a single lineage that evolved in the mid-Cretaceous period in [[Gondwana]],{{refn|group=n|"Because army ants are found almost everywhere, scientists postulated that they evolved many times after the break-up and dispersal of the supercontinent Gondwana just over 100 million years ago. The conventional view of the evolution of army ants needs a revision because of new data obtained by Sean Brady, a Cornell University, US, entomologist who has discovered that these ants evolved from a common ancestor."{{Harv|Whitehouse|2003}}<ref>{{cite news |first= David |last= Whitehouse |title= Ant history revealed |url= http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/3014011.stm |work= BBC News Online |department= Science & Environment |date= 2003-05-10 |access-date= 2009-01-14 }}</ref>}} so these subfamilies are now generally united into a single subfamily [[Dorylinae]], though this is still not universally recognized.<ref name="engel2005" /> However, the unification of these lineages means that the only subfamily that is composed solely of legionary species is Leptanillinae, as Dorylinae contains many non-legionary genera. |
|||
Accordingly, the "army ants" as presently recognized consist of legionary species in these genera: |
|||
; Subfamily [[Dorylinae]] (Aenictinae, Aenictogitoninae, Cerapachyinae, Ecitoninae and Leptanilloidinae, 2014)<ref name="Brady_et_al_2014">{{Cite journal | last1 = Brady | first1 = Seán G | last2 =Fisher | first2 = Brian L | last3 =Schultz | first3 = Ted R | last4 =Ward | first4 = Philip S | year = 2014 | title = The rise of army ants and their relatives: diversification of specialized predatory doryline ants | journal = BMC Evolutionary Biology | volume = 14 | pages = 2–14 | doi = 10.1186/1471-2148-14-93 | pmid = 24886136 | pmc = 4021219 }}</ref> |
|||
* ''[[Aenictus]]'' |
|||
* ''[[Asphinctanilloides]]'' |
|||
* ''[[Cheliomyrmex]]'' |
|||
* ''[[Dorylus]]'' |
|||
* ''[[Eciton]]'' |
|||
* ''[[Labidus]]'' |
|||
* ''[[Leptanilloides]]'' |
|||
* ''[[Neivamyrmex]]'' |
|||
* ''[[Nomamyrmex]]'' |
|||
; Subfamily Leptanillinae: |
|||
* ''[[Anomalomyrma]]'' |
|||
* ''[[Leptanilla]]'' |
|||
* ''[[Phaulomyrma]]'' |
|||
* ''[[Protanilla]]'' |
|||
* ''[[Yavnella]]'' |
|||
; Subfamily Myrmicinae: |
|||
* ''[[Pheidologeton]]'' |
|||
; Subfamily Ponerinae: |
|||
* ''[[Leptogenys]]'' (some species) |
|||
* ''[[Simopelta]]'' |
|||
; Subfamily Amblyoponinae: |
|||
* ''[[Onychomyrmex]]'' |
|||
== Note == |
== Note == |
||
Versiunea de la 29 octombrie 2022 13:21
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Numele furnică militară (sau furnici legionare sau marabunta[1]) se aplică la peste 200 de specii de furnici din linii diferite. Datorită grupurilor lor agresive de prădători, cunoscute sub numele de „raiduri”, un număr mare de furnici ae hrănesc simultan pe o zonă limitată.[2]
O altă caracteristică comună este că, spre deosebire de majoritatea speciilor de furnici, furnicile armatei nu construiesc cuiburi permanente; o colonie de furnici de armată se mișcă aproape neîncetat de-a lungul timpului în care există. Toate speciile sunt membre ale adevăratei familii de furnici, Formicidae, dar mai multe grupuri au evoluat în mod independent același sindrom comportamental și ecologic de bază. Acest sindrom este adesea denumit „comportament legionar” și poate fi un exemplu de evoluție convergentă.[3][n 1]
Cele mai multe furnici militare din Lumea Nouă aparțin genurilor Cheliomyrmex, Neivamyrmex, Nomamyrmex, Labidus și Eciton.[3] Cel mai mare gen este Neivamyrmex, care conține peste 120 de specii; cea mai predominantă specie este Eciton burchellii; numele său comun „furnica militară” este considerat a fi arhetipul speciei. Majoritatea furnicilor din Lumea Veche sunt împărțite între triburile Aenictini și Dorylini. Aenictini conține peste 50 de specii de furnici militare în unicul gen, Aenictus. Cu toate acestea, Dorylini conțin genul Dorylus, cel mai agresiv grup de furnici conducător; Sunt cunoscute 70 de specii.
Inițial, se credea că unele dintre liniile de furnici din Lumea Veche și Lumea Nouă au evoluat independent, într-un exemplu de evoluție convergentă. În 2003, însă, analiza genetică a diferitelor specii sugerează că mai multe dintre aceste grupuri au evoluat dintr-un singur strămoș comun, care a trăit cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă, la momentul separării Continentele Africa și America de Sud, în timp ce alte linii de furnici militare (Leptanillinae, plus membrii Ponerinae, Amblyoponinae și Myrmicinae) sunt încă considerate a reprezenta evenimente evolutive independente.[3] Taxonomia furnicilor militare rămâne în flux, iar analiza genetică va continua probabil să ofere mai multe informații despre relațiile diferitelor taxoni.[4]
Morfologie
Lucrători
Lucrătorii furnicilor militare sunt de obicei orbi sau pot avea ochi compuși care sunt reduși la o singură lentilă. Există specii de furnici militare în care casta lucrătorilor poate prezenta polimorfism pe baza diferențelor fizice și a alocărilor de locuri de muncă; cu toate acestea, există și specii care nu prezintă deloc polimorfism.[5] The worker caste is usually composed of sterile female worker ants.[6]
Soldații
Soldații furnicilor militare sunt mai mari decât muncitorii și au mandibule mult mai mari decât clasa muncitoare a furnicilor, cu cât sunt mai în vârstă soldații având capete mai mari și mandibule mai puternice decât cei mai tineri. Ei protejează colonia și ajută la transportul celor mai grele încărcături de pradă la bivuacul coloniei.
Masculi
Masculii sunt mari ca dimensiuni și au un abdomen mare cilindric, mandibule foarte modificate și organe genitale neobișnuite, care nu se observă la alte furnici.[7] Au 13 segmente pe antenele lor, sunt alate (au aripi) și, prin urmare, pot semăna cu viespile.[5] Masculii se nasc ca parte a unui pui sexual.[7] Imediat ce se nasc, vor zbura în căutarea unei regine cu care să se împerecheze. În unele cazuri în care masculii caută să se împerecheze cu o matcă dintr-o colonie existentă, lucrătorii care îi primesc vor îndepărta cu forța aripile pentru a acomoda masculii mari în colonie pentru împerechere.[8] Din cauza dimensiunii lor, masculii sunt uneori numiți „muște de cârnați” sau „furnici de cârnați”.[9]
Regină
Coloniile de furnici reale au întotdeauna o singură regină, în timp ce alte specii de furnici pot avea mai multe matci. Regina este dichthadiigyne (o furnică oarbă cu gaster), dar uneori poate avea ochi vestigiali.[5] The queens of army ants are unique in that they do not have wings, have an enlarged gaster size and an extended cylindrical abdomen.[8] Ele sunt semnificativ mai mari decât furnicile militare lucrătoare și au 10-12 segmente pe antenele lor.[5] Reginele se vor împerechea cu mai mulți masculi și, datorită gasterului lor mărit, pot produce 3 până la 4 milioane de ouă pe lună, rezultând cicluri de puiet sincronizate și colonii compuse din milioane de indivizi, toate înrudite cu o singură matcă.[5][10]
Taxonomie
Din punct de vedere istoric, „furnica militară” în sens larg se referea la diferiți membri ai cinci subfamilii diferite de furnici. În două dintre aceste cazuri, Ponerinae și Myrmicinae, doar câteva specii și genuri prezintă un comportament legionar; în celelalte trei linii, Ecitoninae, Dorylinae și Leptanillinae, toate speciile constitutive au fost considerate legionare. Mai recent, clasificările furnicilor recunosc acum o subfamilie suplimentară din Lumea Nouă, Leptanilloidinae, care constă, de asemenea, din specii legionare obligatorii, la fel și un alt grup inclus acum printre furnicile armatei.[11]
A 2003 study of thirty species (by Sean Brady of Cornell University) indicates that army ants of subfamilies Ecitoninae (South America), Dorylinae (Africa) and Aenictinae (Asia) together formed a monophyletic group, based on data from three molecular genes and one mitochondrial gene. Brady concluded that these groups are, therefore, a single lineage that evolved in the mid-Cretaceous period in Gondwana,[n 2] so these subfamilies are now generally united into a single subfamily Dorylinae, though this is still not universally recognized.[13] However, the unification of these lineages means that the only subfamily that is composed solely of legionary species is Leptanillinae, as Dorylinae contains many non-legionary genera.
Accordingly, the "army ants" as presently recognized consist of legionary species in these genera:
- Subfamily Dorylinae (Aenictinae, Aenictogitoninae, Cerapachyinae, Ecitoninae and Leptanilloidinae, 2014)[14]
- Aenictus
- Asphinctanilloides
- Cheliomyrmex
- Dorylus
- Eciton
- Labidus
- Leptanilloides
- Neivamyrmex
- Nomamyrmex
- Subfamily Leptanillinae
- Subfamily Myrmicinae
- Subfamily Ponerinae
- Leptogenys (some species)
- Simopelta
- Subfamily Amblyoponinae
Note
- ^ „Există, de asemenea, convergențe [evolutive] interesante în cadrul furnicilor. Deși majoritatea coloniilor de furnici trăiesc o existență stabilă într-un cuib fix, se pare că există o viață reușită care poate fi făcută rătăcind în armate enorme de jefuire. Acesta se numește obiceiul legionar."(Dawkins 1986)
- ^ "Because army ants are found almost everywhere, scientists postulated that they evolved many times after the break-up and dispersal of the supercontinent Gondwana just over 100 million years ago. The conventional view of the evolution of army ants needs a revision because of new data obtained by Sean Brady, a Cornell University, US, entomologist who has discovered that these ants evolved from a common ancestor."(Whitehouse 2003)[12]
Referințe
- ^ „Attack Of Legionary Ants (also Known As Army Ants Or Marabunta) To A Wasp Honeycomb”. Disclose.tv (în engleză). . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ Schneirla, Theodore Christian (). Topoff, Howard R., ed. Army Ants: A Study in Social Organization
. San Francisco: W. H. Freeman and Company. ISBN 978-0-7167-0933-6. OCLC 210501.
- ^ a b c Brady, Seán G. (). „Evolution of the army ant syndrome: The origin and long-term evolutionary stasis of a complex of behavioral and reproductive adaptations”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 100 (11): 6575–6579. Bibcode:2003PNAS..100.6575B. doi:10.1073/pnas.1137809100
. PMC 164488 . PMID 12750466.
- ^ „Army Ants Harbor a Host-Specific Clade of Entomoplasmatales Bacteria”. ResearchGate (în engleză). Accesat în .
- ^ a b c d e Gotwald, William H. Jr. (). „Army Ants”. Social Insects. 4. pp. 157–254. ISBN 9780323152167. in Hermann 1982.
- ^ Bourke, Andrew F. G; Franks, Nigel R. (). Social Evolution in Ants. Monographs in Behavior and Ecology. Princeton, NJ: Princeton University Press. ISBN 978-0-691-04426-2. OCLC 32087436.
- ^ a b Trager, James C., ed. (). Advances in Myrmecology. Leiden, NL: E.J. Brill. ISBN 978-0-916846-38-1. OCLC 468279677.
- ^ a b Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteFranks&Nigel&Holldobler_1987 - ^ „Driver Ants – info and games”. www.sheppardsoftware.com. Accesat în .
- ^ Kronauer, Daniel J. C.; Schöning, Caspar; Pedersen, Jes S. S.; Boomsma, Jacobus J.; Gadau, Jurgen R. (). „Extreme queen-mating frequency and colony fission in African army ants”. Molecular Ecology. 13 (8): 2381–2388. doi:10.1111/j.1365-294X.2004.02262.x. PMID 15245410.
- ^ J.C Kronauer, Daniel (). „Recent advances in army ant biology (Hymenoptera: Formicidae)”. Myrmecological News. 12: 51–65. ISSN 1994-4136. Parametru necunoscut
|eissn=ignorat (ajutor) - ^ Whitehouse, David (). „Ant history revealed”. Science & Environment. BBC News Online. Accesat în .
- ^ Engel, Michael S.; Grimaldi, David A. (). „Primitive new ants in Cretaceous amber from Myanmar, New Jersey, and Canada (Hymenoptera: Formicidae)” (PDF). American Museum Novitates (3485): 1–24. doi:10.1206/0003-0082(2005)485[0001:PNAICA]2.0.CO;2. hdl:2246/5676.
- ^ Brady, Seán G; Fisher, Brian L; Schultz, Ted R; Ward, Philip S (). „The rise of army ants and their relatives: diversification of specialized predatory doryline ants”. BMC Evolutionary Biology. 14: 2–14. doi:10.1186/1471-2148-14-93. PMC 4021219 . PMID 24886136.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „dawkins1986” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Boswell et al. 1998” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Wrege et al. 2005” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Wilson&Hölldobler_2005” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Couzin&Franks_2003” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Kronauer&Johnson&Boomsma_2007” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Deneubourg_et_al_1989” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Kronauer_et_al_2010” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Kronauer_et_al_2006” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Schneirla_AMNH” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „Kronauer_2009” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
<ref> cu numele „Franks_ Fletcher” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.Bibliografie
- Hermann, Henry R., ed. (). Social Insects. IV. New York: Academic Press. ISBN 978-0-12-342204-0. OCLC 37854847.
