Aenictus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aenictus
A. ceylonicus lucrător din Indonezia
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Artropode
Clasă: Insecte
Ordin: Himenoptere
Familie: Formicidae
Subfamilie: Dorylinae
Gen: Aenictus
Shuckard, 1840
Specia tip
Aenictus ambiguus[1]
Diversitate[2]
181 specii
Sinonime

Paraenictus Wheeler, 1929
Typhlatta Smith, 1857

Aenictus este un gen de furnică militară mare distribuită în Lumea Veche la tropice și în zonele subtropicale.[3] Conține aproximativ 181 de specii,[2] făcându-l unul dintre cele mai mari genuri de furnici ale lumii.[4]

Biologie și distribuție[modificare | modificare sursă]

Genul are în prezent 181 de specii,[2] distribuit prin regiunile estice mediteraneene, afrotropicale, orientale, indo-australiene și australiene.[4][5][6][7] Majoritatea speciilor sunt tropicale,[6] cu habitate terestre, căutând hrană în sol, așternut de frunze, majoritatea speciilor din Asia de Sud-Est se hrănesc pe sol, iar unele pe copaci[8] și prin vânarea altor specii de furnici și termite.[5][9][10]

Majoritatea speciilor din gen sunt prădători specializați ai altor furnici, în special în stadii imature.[5][9][11] Doar unele specii asiatice, cum ar fi Aenictus gracilis, Aenictus laeviceps, Aenictus hodgsoni și Aenictus paradentatus sunt cunoscute că vânează o varietate de pradă nevertebrată, inclusiv furnici, folosind un număr mare de lucrători în raiduri.[5][8][12][13] Raiduri de hrană întreprinse de aceste furnici au loc atât ziua, cât și noaptea, de obicei pe suprafața solului, dar ocazional și în copaci. În timpul raidurilor, numeroși lucrători atacă mușuroaie de furnici într-o zonă mică, mai mulți lucrători coordonându-și eforturile pentru a transporta prăzile mari înapoi la mușuroi sau bivuac.[3] Speciile de Aenictus sunt în general mici, monomorfe și galbene până la maro închis.[10]

Specii[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Subfamily: Aenictinae”. antweb.org. AntWeb. Accesat în . 
  2. ^ a b c Bolton, B. (). „Aenictus”. AntCat. Accesat în . 
  3. ^ a b Jaitrong, W. J.; Yamane, S. (). „The Aenictus ceylonicus species group (Hymenoptera, Formicidae, Aenictinae) from Southeast Asia”. Journal of Hymenoptera Research. 31: 165–233. doi:10.3897/JHR.31.4274Accesibil gratuit. 
  4. ^ a b Jaitrong, W. J.; Yamane, S. (). „Review of the Southeast Asian species of the Aenictus javanus and Aenictus philippinensis species groups (Hymenoptera, Formicidae, Aenictinae)”. ZooKeys (193): 49–78. doi:10.3897/zookeys.193.2768Accesibil gratuit. PMC 3361139Accesibil gratuit. PMID 22679379. 
  5. ^ a b c d Gotwald WH (1995) Army ants: the Biology of Social Predation. Cornell University Press, New York, 320 pp.
  6. ^ a b Brown WL Jr. (2000) Diversity of ants. In: Agosti et al. (Eds) Ants. standard methods for measuring and monitoring biodiversity. Biological diversity hand book series. Smithsonian Institution Press, Washington and London, 280 pp.
  7. ^ Aktaç N, Radchenko AG, Kiran K (2004) On the taxonomy of the west Palaearctic Aenictinae (Hymenoptera: Formicidae). Annales Zoologici 54 (2): 361-364.
  8. ^ a b Hirosawa, H.; Higashi, S.; Mohamed, M. (). „Food habits of Aenictus army ants and their effects on the ant community in a rain forest of Borneo”. Insectes Sociaux. 47: 42–49. doi:10.1007/s000400050007. 
  9. ^ a b Rościszewski M, Maschwitz U (1994) Prey specialization of army ants of the genus Aenictus in Malaysia. Andrias 13: 179-187.
  10. ^ a b Sharaf, M.; Aldawood, A.; El-Hawagry, M. (). „First record of the ant subfamily Aenictinae (Hymenoptera, Formicidae) from Saudi Arabia, with the description of a new species”. ZooKeys (228): 39–49. doi:10.3897/zookeys.228.3559Accesibil gratuit. PMC 3487640Accesibil gratuit. PMID 23166469. 
  11. ^ Gotwald, W. H. (). „Behavioral Observations on African Army Ants of the Genus Aenictus (Hymenoptera: Formicidae)”. Biotropica. 8 (1): 59–65. doi:10.2307/2387819. JSTOR 2387819. 
  12. ^ Shattuck SO (2008) Review of the ant genus Aenictus (Hymenoptera: Formicidae) in Australia with notes on A. ceylonicus (Mayr). Zootaxa 1926: 1-19.
  13. ^ Jaitrong W, Yamane Sk (2011) Synopsis of Aenictus species groups and revision of the A. currax and A. laeviceps groups in the eastern Oriental, Indo-Australian, and Australasian regions (Hymenoptera: Formicidae: Aenictinae). Zootaxa 3128: 1-46.

Legături externe[modificare | modificare sursă]