Peroxizom: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m →‎Functii:: diacritice
+
Linia 1: Linia 1:
{{referințe|date=mai 2010}}
{{referințe|date=mai 2010}}
[[Fișier:Peroxisome.svg|miniatura|dreapta|Structura de bază a peroxizomilor]]
'''Peroxizomul''' este un organit celular delimitat de o singură membrană, care conține catalază și enzime generatoare de peroxid de hidrogen (Masters și Crane, 1995). Este implicat în procese catabolice, îndeosebi în beta-oxidarea acizilor grași cu catenă foarte lungă. La mamifere (implicit, la om) peroxizomii sunt bine reprezentați în celulele hepatice și renale (Mannaerts și van Veldhoven, 1993). La plante se cunosc mai multe tipuri de peroxizomi: glioxizomii, peroxizomii foliari etc. Catalaza -enzima caracteristică peroxizomilor - catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen.
'''Peroxizomul''' este un [[organit celular]] delimitat de o singură membrană, care conține [[catalază]] și enzime generatoare de [[peroxid de hidrogen]] (Masters și Crane, 1995). Peroxizomii se regăsesc în toate celulele [[eukariote]].<ref name="pmid20124343">{{cite journal | vauthors = Islinger M, Voelkl A, Fahimi HD, Schrader M | title = The peroxisome: an update on mysteries 2.0 | journal = Histochemistry and Cell Biology | volume = 150 | issue = 5 | pages = 443–471 | date = November 2018 | pmid = 30219925 | pmc = 6182659 | doi = 10.1007/s00418-018-1722-5 }}</ref><ref name="O'Connell">{{cite journal |vauthors=O'Connell JD, Zhao A, Ellington AD, Marcotte EM |title=Dynamic reorganization of metabolic enzymes into intracellular bodies |journal=Annu Rev Cell Dev Biol |volume=28 |issue= |pages=89–111 |date=2012 |pmid=23057741 |pmc=4089986 |doi=10.1146/annurev-cellbio-101011-155841 |url=}}</ref> Este implicat în [[catabolism|procese catabolice]], în special în procesul biochimic de [[beta-oxidare]] a [[acid gras|acizilor grași]] cu catenă foarte lungă. La mamifere (implicit, la om), peroxizomii sunt bine reprezentați în celulele hepatice și renale (Mannaerts și van Veldhoven, 1993). La plante se cunosc mai multe tipuri de peroxizomi: glioxizomii, peroxizomii foliari etc. Catalaza este enzima caracteristică peroxizomilor și catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen (H<sub>2</sub>O<sub>2</sub>).


Peroxizomii au fost descoperiți în 1954 de către J. Rhodin, care i-a observat în celulele tubilor uriniferi din rinichiul de șoarece și i-a denumit "microcorpi" ("microbodies", în engleză). Semnificația lor funcțională a rămas însă obscură pentru aproximativ un deceniu, timp în care organite de factură similară s-au dovedit a fi prezente nu numai în corpul animalelor, ci și în celulele plantelor și ale protistelor.
Peroxizomii au fost descoperiți în 1954 de către J. Rhodin, care i-a observat în celulele tubilor uriniferi din rinichiul de șoarece și i-a denumit "microcorpi" ("microbodies", în engleză). Semnificația lor funcțională a rămas însă obscură pentru aproximativ un deceniu, timp în care organite de factură similară s-au dovedit a fi prezente nu numai în corpul animalelor, ci și în celulele plantelor și ale protistelor.
Linia 19: Linia 20:
* Acil-CoA oxidază
* Acil-CoA oxidază
* 3-cetoacil-CoA tiolază
* 3-cetoacil-CoA tiolază

⚫
== Bibliografie ==
⚫
# Benga, Gh., ''Biologie celulară și moleculară'', Ed. Dacia, 1985, Cluj-Napoca
⚫
# Dragoș, N., Crăciun, C., Tarba, C., Peroxisomii: structură, funcții, origine, Rev. Med. Orădeana,1997, 4, nr. 1-2, 131-140.
⚫
# Lodish și colab., ''Molecular Cell Biology'', ed. a IV-a, 2003
⚫
# Mannaerts, G.P., Van Veldhoven, P.P., Metabolic role of mammalian peroxisomes, în: Peroxisomes: Biology and importance in Toxicology an Medicine (edit.: G.G Gibson, B.G.Lake), London, Taylor and Francis, 1993, p.19-62.
⚫
# Masters C., Crane D., ''The Peroxisome: A Vital Organelle'', Cambridge University Press, 1995


== Funcții: ==
== Funcții: ==
Linia 34: Linia 28:
# detoxificarea unor molecule
# detoxificarea unor molecule
# intervin în termogeneza (număr crescut în țesut adipos brun).
# intervin în termogeneza (număr crescut în țesut adipos brun).

==Note==
<references />

⚫
== Bibliografie ==
⚫
# Benga, Gh., ''Biologie celulară și moleculară'', Ed. Dacia, 1985, Cluj-Napoca
⚫
# Dragoș, N., Crăciun, C., Tarba, C., Peroxisomii: structură, funcții, origine, Rev. Med. Orădeana,1997, 4, nr. 1-2, 131-140.
⚫
# Lodish și colab., ''Molecular Cell Biology'', ed. a IV-a, 2003
⚫
# Mannaerts, G.P., Van Veldhoven, P.P., Metabolic role of mammalian peroxisomes, în: Peroxisomes: Biology and importance in Toxicology an Medicine (edit.: G.G Gibson, B.G.Lake), London, Taylor and Francis, 1993, p.19-62.
⚫
# Masters C., Crane D., ''The Peroxisome: A Vital Organelle'', Cambridge University Press, 1995


== Vezi și ==
== Vezi și ==
* [[celulă]]
⚫
* [[organit celular]]
* [[eucariote]]
{{Commonscat|Peroxisomes}}
{{Commonscat|Peroxisomes}}
* [[Celulă (biologie)]]
⚫
* [[Oganit celular]]
* [[Eucariote]]


[[Categorie:Biologie celulară]]
[[Categorie:Biologie celulară]]

Versiunea de la 11 august 2022 17:45

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Structura de bază a peroxizomilor

Peroxizomul este un organit celular delimitat de o singură membrană, care conține catalază și enzime generatoare de peroxid de hidrogen (Masters și Crane, 1995). Peroxizomii se regăsesc în toate celulele eukariote.[1][2] Este implicat în procese catabolice, în special în procesul biochimic de beta-oxidare a acizilor grași cu catenă foarte lungă. La mamifere (implicit, la om), peroxizomii sunt bine reprezentați în celulele hepatice și renale (Mannaerts și van Veldhoven, 1993). La plante se cunosc mai multe tipuri de peroxizomi: glioxizomii, peroxizomii foliari etc. Catalaza este enzima caracteristică peroxizomilor și catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen (H2O2).

Peroxizomii au fost descoperiți în 1954 de către J. Rhodin, care i-a observat în celulele tubilor uriniferi din rinichiul de șoarece și i-a denumit "microcorpi" ("microbodies", în engleză). Semnificația lor funcțională a rămas însă obscură pentru aproximativ un deceniu, timp în care organite de factură similară s-au dovedit a fi prezente nu numai în corpul animalelor, ci și în celulele plantelor și ale protistelor. Ameliorând tehnicile de centrifugare diferențială, Christian de Duve și colaboratorii săi au reușit să separe în 1965, din fracțiunile lizozomale, o fracțiune bogată în oxidaze și catalază, care apărea la microscopul electronic constitută din particule sferice, cu diametrul de 0,5μm, delimitate de o singură membrană. Aceste organite -aceleași cu cele observate de Rhodin cu un deceniu în urmă -au fost denumite de către de Duve peroxizomi (dupa modelul "lizozomi"), cu referire la implicarea lor în metabolismul peroxidului de hidrogen (Masters și Crane, 1995).

Morfologie și structură

  • Forma peroxizomilor: în mod obișnuit, sferică sau ovoidală; mai rar, alungită (sau aspect de halteră);
  • Diametrul: 0,1-1,5μm (în medie, 0,3-0,9μm).

Datorită contrastului scăzut dintre interiorul lor și citosol, peroxizomii nu sunt vizibili, în general, la microscopul optic. Examinați la microscopul electronic de transmisie, ei prezintă la exterior o membrană simplă, de circa 6 nm grosime, iar în interior o matrice granulară, amorfă sau fibrilară. În matrice se observă uneori unul sau mai mulți cristaloizi electrondenși de natură enzimatică (Dragoș și colab., 1997).

Enzime

  • Catalază
  • Urat oxidază
  • L-α-hidroxiacid oxidază
  • D-aminoacid oxidază
  • Enzimele β-oxidării
  • Acil-CoA oxidază
  • 3-cetoacil-CoA tiolază

Funcții:

  1. intervin în metabolismul peroxidului de hidrogen
  2. metabolismul acizilor nucleici (uricaza degradează purinele)
  3. reglarea metabolismului glucozei (face transferul ireversibil a unor grupări amino ajutând la gluconeogeneza)
  4. beta-oxodarea acizilor grași (ușurează oxidarea acizilor grași în mitocondrii reducând lanțul de carboni facilitând acțiunea mitocondriilor)
  5. detoxificarea unor molecule
  6. intervin în termogeneza (număr crescut în țesut adipos brun).

Note

  1. ^ Islinger M, Voelkl A, Fahimi HD, Schrader M (noiembrie 2018). „The peroxisome: an update on mysteries 2.0”. Histochemistry and Cell Biology. 150 (5): 443–471. doi:10.1007/s00418-018-1722-5. PMC 6182659 Accesibil gratuit. PMID 30219925. 
  2. ^ O'Connell JD, Zhao A, Ellington AD, Marcotte EM (). „Dynamic reorganization of metabolic enzymes into intracellular bodies”. Annu Rev Cell Dev Biol. 28: 89–111. doi:10.1146/annurev-cellbio-101011-155841. PMC 4089986 Accesibil gratuit. PMID 23057741. 

Bibliografie

  1. Benga, Gh., Biologie celulară și moleculară, Ed. Dacia, 1985, Cluj-Napoca
  2. Dragoș, N., Crăciun, C., Tarba, C., Peroxisomii: structură, funcții, origine, Rev. Med. Orădeana,1997, 4, nr. 1-2, 131-140.
  3. Lodish și colab., Molecular Cell Biology, ed. a IV-a, 2003
  4. Mannaerts, G.P., Van Veldhoven, P.P., Metabolic role of mammalian peroxisomes, în: Peroxisomes: Biology and importance in Toxicology an Medicine (edit.: G.G Gibson, B.G.Lake), London, Taylor and Francis, 1993, p.19-62.
  5. Masters C., Crane D., The Peroxisome: A Vital Organelle, Cambridge University Press, 1995

Vezi și

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peroxizom
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Peroxizom&oldid=15058175