Antipsihotic: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 38: Linia 38:
====Terapia de mentenanță====
====Terapia de mentenanță====
Majoritatea pacienților tratați cu un medicament antipsihotic vor experimenta o reacție în cadrul unei perioade de 4 săptămâni. Scopurile continuării tratamentului sunt menținerea suprimării simptomelor, prevenirea recidivării, dezvoltarea calității vieții și susținerea angajării în terapia psihosocială.<ref name = BAP />
Majoritatea pacienților tratați cu un medicament antipsihotic vor experimenta o reacție în cadrul unei perioade de 4 săptămâni. Scopurile continuării tratamentului sunt menținerea suprimării simptomelor, prevenirea recidivării, dezvoltarea calității vieții și susținerea angajării în terapia psihosocială.<ref name = BAP />

Terapia de mentenanță cu medicamente antipsihotice este în mod clar superioară placebo în prevenirea recidivării, dar este asociată cu creștere în greutate, tulburări de mișcare și rate mari de nonconformism.<ref name="Leucht S, Tardy M, Komossa K, Heres S, Kissling W, Davis JM 2012 CD008016">{{cite journal | vauthors = Leucht S, Tardy M, Komossa K, Heres S, Kissling W, Davis JM | title = Maintenance treatment with antipsychotic drugs for schizophrenia | journal = The Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = 5 | issue = 5 | pages = CD008016 | date = MaI 2012 | pmid = 22592725 | doi = 10.1002/14651858.CD008016.pub2 }}</ref> O cercetare de 3 ani făcută pe persoane care primesc terapie de mentenanță după un episod psihotic acut a constatat că 33% au obținut o reducere pe termen lung a simptomelor, 13% au obținut remisiune și numai 27% au experimentat o calitate satisfăcătoare a vieții. Efectul prevenirii recidivării pe termen lung este nesigur, întrucât studiile istorice prezintă diferențe mici în ce privește rezultatele pe termen lung înainte și după introducerea de medicamente antipsihotice.<ref name = BAP />


==Note==
==Note==

Versiunea de la 7 august 2019 11:53

Antipsihoticele, cunoscute și ca neuroleptice sau tranchilizanți majori,[1] sunt o clasă de medicamente utilizate pentru rezolvarea problemelor cauzate de psihoze (inclusiv delirurile, halucinațiile, paranoia și gândirea dezorganizată), în principal pentru cazurile de schizofrenie și tulburare bipolară. Antipsihoticele sunt de obicei eficiente în ameliorarea simptomelor psihozei pe termen scurt.

Utilizarea pe termen lung a antipsihoticelor este asociată cu efecte adverse precum tulburările de mișcări involuntare, ginecomastia, impotența, creșterea în greutate și sindromul metabolic.

Prima generație de antipsihotice, cunoscute ca antipsihotice tipice, au fost descoperit în anii 1950. Cele mai multe medicamente din generația a doua, cunoscute ca antipsihotice atipice, au fost dezvoltate mai recent, deși primul antipsihotic atipic, clozapina, a fost descoperit în anii 1960 și introdus în practica medicală în anii 1970.[2] Ambele generații de medicamente tind să blocheze receptorii din căile dopaminergice ale creirului, dar atipicele tind să acționeze asupra receptorilor de serotonină de asemenea. Neuroleptic, originar din greacă: νεῦρον (neuron) și λαμβάνω (a pune stăpânire pe) – așadar însemnând „care preia nervul” – se referă atât la efectele neurologice cât și la efectele adverse obișnuite.[3]

Utilizare medicală

Antipsihoticele sunt cel mai frecvent utilizate pentru următoarele condiții:

  • Schizofrenie
  • Tulburare schizoafectivă - de obicei alături de fie un antidepresiv (în cazul subtipului depresiv) sau un stabilizator de dispoziție (în cazul subtipului bipolar).
  • Tulburare bipolară (manie acută sau episoade mixte) - poate fi tratată fie cu antipsihotice tipice, fie cu cele atipice, deși antipsihoticele atipice tind să fie mai preferate deoarece tind să aibă profiluri de efect advers mai favorabile[4] și, potrivit unei meta-analize recente, tind să fie mai puțin înclinate să cauzeze conversia maniei în depresie.[5]
  • Depresie psihotică. În acest caz, este o practică obișnuită ca psihiatrul să prescrie o combinație dintre un antipsihotic atipic și un antidepresiv întrucât această practică este susținută de evidență.[6]
  • Depresie majoră rezistentă la tratament (nu neapărat psihotică) - ca adaos la terapia antidepresivă standard.[6]

Nu sunt recomandate pentru demență sau insomnie decât dacă alte tratamente nu au funcționat.[7] Nu sunt recomandate pentru copii decât dacă alte tratamente nu s-au dovedit eficiente sau copilul are psihoză.[7]

Organizația Mondială a Sănătății furnizează o descriere a recomandărilor pentru prescripția de antipsihotice în scopul tratamentului psihozelor.[8]

Schizofrenie

Articol principal: Schizofrenie.

Tratamentul cu medicamente antipsihotice este un element cheie al algoritmelor de tratament al schizofreniei recomandate de National Institute of Health and Care Excellence (NICE) din Regatul Unit,[9] Asociația Psihiatrică Americană,[10] și Societatea Britanică de Psihofarmacologie.[11] Principalul efect al tratamentului cu antipsihotice este reducerea așa-numitor simpotme „pozitive”, inclusiv delirurile și halucinațiile. Există argumente eterogene care susțin un impact semnificativ al utilizării antipsihoticelor asupra simptomelor negative (precum apatia, lipsa afectului emoțional și lipsa interesului pentru interacțiunile sociale) sau asupra simptomelor cognitive (gândirea dezorganizată, abilitatea redusă de a planifica și executa sarcini) ale schizofreniei.[12][13] În general, eficiența tratamentului antipsihotic în reducerea simptomelor pozitive și negative prezintă o creștere odată cu creșterea severității simptomelor de bază.[14] Toate medicamentele antipsihotice lucrează relativ în același mod, antagonizând receptorii de dopamină D2. În orice caz, sunt anumite diferențe când vine vorba de antipsihotice tipice și atipice. De exemplu, s-a observat că antipsihoticele atipice scad deteriorările neurocognitive asociate cu schizofrenia mai mult decât antipsihoticele convenționale. Cu toate acestea, raționamentul și tehnica concretă din spatele acestui fapt sunt încă neclare pentru cercetători.[15]

Aplicarea de medicamente antipsihotice în tratamentul schizofreniei include profilaxia la cei care prezintă simptome care sugerează că au mare risc de dezvoltare a psihozei, tratamentul primului episod de psihoză, terapia de mentenanță și tratamentul episoadelor recurente de psihoză acută.[11]

Prevenția psihozei și ameliorarea simptomelor

Teste precum PACE (Clinica de Evaluare a Crizei și Examinare Personală) și COPS (Criteriile Sindromului Prodromal), care măsoară simptomele psihotice cu nivel scăzut, și altele focusate pe perturbări cognitive (simptome de bază), sunt utilizate pentru evaluarea persoanelor cu simptome timpurii, scăzute de psihoză. Utilizate în combinație cu informațiile despre istoria de familie, aceste teste pot identifica un grup de „mare risc” ce are un risc de 20-40% de progres spre psihoză clară în cadrul unei perioade de 2 ani.[11] Acești pacienți sunt adesea tratați cu doze scăzute de medicamente antipsihotice în scopul reducerii simptomelor și prevenirii evoluării în psihoză clară. Deși sunt în general utile pentru reducerea simptomelor, evaluările clinice efectuate la zi furnizează puțină evidență că utilizarea timpurie de antipsihotice, singure sau în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală, furnizează rezultate mai bune pe termen lung la cei cu simptome prodromale.[16]

Primul episod de psihoză

NICE recomandă ca toate persoanele care au un prim episod de psihoză clară să fie tratate atât cu un medicament antipsihotic cât și cu terapie cognitiv-comportamentală (TEC). NICE recomandă în continuare ca cei care exprimă preferință numai pentru TEC să fie informați că tratamentul combinat este mai eficace.[9] În mod normal, un diagnostic cu schizofrenie nu este pus în acest moment, întrucât până la 25% din cei care prezintă primul episod de psihoză se constată că suferă de tulburare bipolară în loc. Scopurile tratamentului acestor pacienți sunt reducerea simptomelor și dezvoltarea unor rezultate pe termen lung a tratamentului. Cercetări clinice aleatoare au furnizat evidență în favoarea eficienței medicamentelor antipsihotice în obținerea primului scop, prima și a doua generație de antipsihotice prezentând eficiență egală. Evidența că tratamentul timpuriu are efect favorabil asupra rezultatelor pe termen lung este ambiguă.[9][11]

Episoade psihotice recurente

Analize făcute pe prima și a doua generație de medicamente antipsihotice au demonstrat în mod consistent că medicamentul activ este superior placebo în suprimarea simptomelor psihotice.[11] O meta-analiză largă a 38 de probe de utilizare a medicamentelor antipsihotice pentru episoade psihotice acute de schizofrenie au arătat o dimensiune a efectului de aproximativ 0.5.[17] Există o diferență mică sau inexistentă între medicamentele antipsihotice aprobate, inclusiv atât prima cât și a doua generație de agenți.[9][18] Eficiența unor asemenea medicamente este suboptimă. Puțin pacienți obțin soluționarea completă a simptomelor. Ratele de reacție, calculate utilizându-se variate valori limitate pentru reducerea simptomelor sunt mici, iar interpretarea acestora este complicată atât de ratele de reacție înaltă la placebo cât și de publicarea selectivă a rezultatelor examinărilor clinice.[19]

Terapia de mentenanță

Majoritatea pacienților tratați cu un medicament antipsihotic vor experimenta o reacție în cadrul unei perioade de 4 săptămâni. Scopurile continuării tratamentului sunt menținerea suprimării simptomelor, prevenirea recidivării, dezvoltarea calității vieții și susținerea angajării în terapia psihosocială.[11]

Terapia de mentenanță cu medicamente antipsihotice este în mod clar superioară placebo în prevenirea recidivării, dar este asociată cu creștere în greutate, tulburări de mișcare și rate mari de nonconformism.[20] O cercetare de 3 ani făcută pe persoane care primesc terapie de mentenanță după un episod psihotic acut a constatat că 33% au obținut o reducere pe termen lung a simptomelor, 13% au obținut remisiune și numai 27% au experimentat o calitate satisfăcătoare a vieții. Efectul prevenirii recidivării pe termen lung este nesigur, întrucât studiile istorice prezintă diferențe mici în ce privește rezultatele pe termen lung înainte și după introducerea de medicamente antipsihotice.[11]

Note

Referințe

  1. ^ Finkel RF, Clark MA, Cubeddu LX (). Pharmacology (în engleză). Lippincott Williams & Wilkins. p. 151. ISBN 9780781771559. Arhivat din originalul de la . 
  2. ^ Hippius, H. (). „The history of clozapine”. Psychopharmacology (în engleză). 99 (1): S3–S5. doi:10.1007/BF00442551. ISSN 0033-3158. 
  3. ^ King C, Voruganti LN (Mai 2002). „What's in a name? The evolution of the nomenclature of antipsychotic drugs”. Journal of Psychiatry & Neuroscience. 27 (3): 168–75. PMC 161646 Accesibil gratuit. PMID 12066446.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  4. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Lancet2009
  5. ^ Goikolea JM, Colom F, Torres I, Capapey J, Valentí M, Undurraga J, Grande I, Sanchez-Moreno J, Vieta E (ianuarie 2013). „Lower rate of depressive switch following antimanic treatment with second-generation antipsychotics versus haloperidol”. Journal of Affective Disorders. 144 (3): 191–8. doi:10.1016/j.jad.2012.07.038. PMID 23089129. 
  6. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Maudsley
  7. ^ a b „American Psychiatric Association Five Things Physicians and Patients Should Question”. Choosing Wisely. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ Antipsychotic medications for psychotic disorders Arhivat în , la Wayback Machine. Organizația Mondială a Sănătății 2012 Accesat pe 20 octombrie 2017
  9. ^ a b c d „Psychosis and schizophrenia in adults (CG178)”. Arhivat din originalul de la . 
  10. ^ „PsychiatryOnline | Guidelines”. 
  11. ^ a b c d e f g Barnes TR (Mai 2011). „Evidence-based guidelines for the pharmacological treatment of schizophrenia: recommendations from the British Association for Psychopharmacology”. Journal of Psychopharmacology. 25 (5): 567–620. doi:10.1177/0269881110391123. PMID 21292923.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Miyamoto S, Miyake N, Jarskog LF, Fleischhacker WW, Lieberman JA (Decembrie 2012). „Pharmacological treatment of schizophrenia: a critical review of the pharmacology and clinical effects of current and future therapeutic agents”. Molecular Psychiatry. 17 (12): 1206–27. doi:10.1038/mp.2012.47. PMID 22584864.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ Hartling L, Abou-Setta AM, Dursun S, Mousavi SS, Pasichnyk D, Newton AS (Octombrie 2012). „Antipsychotics in adults with schizophrenia: comparative effectiveness of first-generation versus second-generation medications: a systematic review and meta-analysis”. Annals of Internal Medicine. 157 (7): 498–511. doi:10.7326/0003-4819-157-7-201210020-00525. PMID 22893011.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  14. ^ Furukawa TA, Levine SZ, Tanaka S, Goldberg Y, Samara M, Davis JM, Cipriani A, Leucht S (Ianuarie 2015). „Initial severity of schizophrenia and efficacy of antipsychotics: participant-level meta-analysis of 6 placebo-controlled studies”. JAMA Psychiatry. 72 (1): 14–21. doi:10.1001/jamapsychiatry.2014.2127. PMID 25372935.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ Keefe RS, Silva SG, Perkins DO, Lieberman JA (01-01-1999). „The effects of atypical antipsychotic drugs on neurocognitive impairment in schizophrenia: a review and meta-analysis”. Schizophrenia Bulletin. 25 (2): 201–22. doi:10.1093/oxfordjournals.schbul.a033374. PMID 10416727.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  16. ^ „NICE Treatment Guidance 2014”. Arhivat din originalul de la 13 august 2014. Accesat în 07-08-2014.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  17. ^ Leucht S, Arbter D, Engel RR, Kissling W, Davis JM (Aprilie 2009). „How effective are second-generation antipsychotic drugs? A meta-analysis of placebo-controlled trials”. Molecular Psychiatry. 14 (4): 429–47. doi:10.1038/sj.mp.4002136. PMID 18180760.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  18. ^ Leucht S, Cipriani A, Spineli L, Mavridis D, Orey D, Richter F, Samara M, Barbui C, Engel RR, Geddes JR, Kissling W, Stapf MP, Lässig B, Salanti G, Davis JM (Septembrie 2013). „Comparative efficacy and tolerability of 15 antipsychotic drugs in schizophrenia: a multiple-treatments meta-analysis”. Lancet. 382 (9896): 951–62. doi:10.1016/S0140-6736(13)60733-3. PMID 23810019.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ Beitinger R, Lin J, Kissling W, Leucht S (Octombrie 2008). „Comparative remission rates of schizophrenic patients using various remission criteria”. Progress in Neuro-Psychopharmacology & Biological Psychiatry. 32 (7): 1643–51. doi:10.1016/j.pnpbp.2008.06.008. PMID 18616969.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  20. ^ Leucht S, Tardy M, Komossa K, Heres S, Kissling W, Davis JM (MaI 2012). „Maintenance treatment with antipsychotic drugs for schizophrenia”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 5 (5): CD008016. doi:10.1002/14651858.CD008016.pub2. PMID 22592725.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antipsihotic&oldid=13021208