Inelul Unicornului: Diferență între versiuni
+Vezi şi (corectat automat) |
+Bibliografie |
||
Linia 40: | Linia 40: | ||
==Referințe și note== |
==Referințe și note== |
||
{{listănote}} |
{{listănote}} |
||
==Bibliografie== |
|||
*{{ouvrage|lang=en|prénom=Heidi|nom=Jo Newberg|titre=The Monoceros Ring, and Other Substructure Near the Galactic Plane|éditeur=Springer|année=2015|isbn=978-3-319-19335-9|numéro d'édition=1|pages totales=250|plume=oui|présentation en ligne=http://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-3-319-19336-6_3}} |
|||
*{{ouvrage|lang=en|prénom=J.|nom=Peñarrubia|titre=A Comprehensive Model for the Monoceros Tidal Stream|éditeur=PN|année=2005|ASIN: B00NYH8PM6|numéro d'édition=1|pages totales=45|plume=oui}} |
|||
==Vezi și== |
==Vezi și== |
Versiunea de la 31 decembrie 2016 16:18
Inelul Unicornului, cunoscut și sub numele de Curentul Unicornului, Supradensitatea Unicornului (Monoceros Overdensity[1]) și Structura Stelară a Anticentrului Galactic (Galactic Anticenter Stellar Structure[2]), este un lung și complex filament de stele care înconjoară Calea Lactee. Descoperit în 2002, are circa 200.000 de ani-lumină (a.l.) lungime și conține circa 100 de milioane de mase solare ().[3] Înconjoară Centrul Galactic la o distanță de circa 16,5 ± 1,5 kpc (∼53 800 a.l.)[1]
Mai multe ipoteze încearcă să explice originile structurii. Una dintre ele afirmă că inelul ar fi un component al unui curent stelar izvorât din fuziunea unei galaxii cu Calea Lactee.[4] O altă ipoteză pretinde că inelul nu este unul, ci mai degrabă un component al formei ondulate a discului galactic.
Caracteristici fizice
...
Observații
...
Inelul Unicornului a fost descoperit în 2002 prin observațiile Sloan Digital Sky Survey.[5][6]
Origini
Diverse ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor ipoteze, însăși forma structurii este pusă în cauză.
Vestigii ale unei fuziuni galactice
Brațele spirale și curenții stelari din Calea Lactee ar putea fi rezultatul unui impact cu o galaxie mai mică.[7]
Inelul Unicornului ar putea fi rezultatul fuziunii Galaxiei Pitice din Câinele Mare sau a Galaxiei Pitice din Săgetătorul cu Galaxia Noastră (Calea Lactee). Astfel, în 2011, cercetători au publicat în revista Nature simulări informatice ale fuziunii dintre Calea Lactee și Galaxia Pitică din Săgetătorul, fuziuni care arată crearea de inele.[8][9][10][11]
Galaxie ondulată
În 2006, un studiu utilizând datele 2MASS repune în cauză natura inelului. Aceste date nu permit să se confirme structura în formă de inel și nici să se lege acesta din urmă cu un curent stelar.[12] Autorii afirmă că acest gen de supradensitate este frecvent în galaxiile cu discuri deformate și evazate. Alți membri ai comunității științifice au afirmat că structura Inelului Unicornului nu este mai mult decât o supradensitate produsă de evazarea și deformarea Căii Lactee.[13]
În 2015, un studiu făcut de Heidi Jo Newberg et al. sugerează, după o nouă triere și o examinare a datelor oferite de Sloan Digital Sky Survey, că Galaxia Noastră este în momentul de față cu 50% mai mare decât este admis în mod general.[14][15][16] Forma galaxiei este și ea revăzută. Discul galactic ar fi mai degrabă ondulat decât plat. Astfel, ar fi cel puțin patru ondulații în discul Căii Lactee. După aceste noi dimensiuni, Inelul Unicornului traversează discul.[17]
Un mod de a înțelege acest lucru este să-ți imaginezi că te afli pe ocean când valurile sunt foarte înalte, sau la capătul unui teren vălurit. Urcatul următor al valurilor sau celelalte dealuri ar bloca vederea a ceea ce se află dincolo.[18]. În aceeași optică, urcatul următor în structura galactică blochează vederea a ceea ce se află dincolo. Este, se pare, o parte importantă a discului galactic. Bazat pe distanța Inelului Unicornului, diametrul Căii Lactee ar crește astfel de la 100.000-120.000 a.l. până la 150.000-180.000 a.l.[19]
Inelele galactice ar fi astfel ondulări care aparțin discului galactic, și nu unor structuri independente de acesta din urmă.
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Referințe și note
- ^ a b Slicing the monoceros overdensity with suprime-cam (în engleză), 754,
- ^ The chemical evolution of the monoceros ring/galactic anticenter stellar structure (în engleză), 720,
- ^ The Ghosts of Galaxies Past (în engleză), 296 (4), , pp. 40–45
- ^ Peñarrubia 2005.
- ^ Jo Newberg 2015.
- ^ The Ghost of Sagittarius and Lumps in the Halo of the Milky Way (în engleză), 569 (1), , pp. 245–274
- ^ Star-Crossed: Milky Way's Spiral Shape May Result from a Smaller Galaxy's Impact (în engleză),
- ^ The Sagittarius impact as an architect of spirality and outer rings in the Milky Way (în engleză), 477,
- ^ Sagittarius Impact as an Architect of Spirality and Outer Rings in the Milky Way: Movie #2 en pe YouTube
- ^ „Visualizations of evolved disk end states in the simulation suite”.
- ^ Supplementary information (în engleză), 477,
- ^ Outer structure of the Galactic warp and flare: explaining the Canis Major over-density (în engleză), 451 (2), , pp. 515–538
- ^ Comments on the "Monoceros" affair (în engleză)
- ^ La Voie lactée est-elle beaucoup plus grande qu'on le pensait ? (în engleză),
- ^ „The Corrugated Galaxy—Milky Way May Be Much Larger Than Previously Estimated”. Arhivat din original la .
- ^ „A "rippled" Milky Way may be 50 percent larger than previously estimated”.
- ^ „This 'corrugated' view of the Milky Way just made our home galaxy a LOT bigger”. Arhivat din original la .
- ^ „The density of light detected in the Milky Way reveals a rippling contour”.
- ^ Rings and Radial Waves in the Disk of the Milky Way (în engleză), 801 (2),
Bibliografie
- The Monoceros Ring, and Other Substructure Near the Galactic Plane (ed. 1), Springer, , ISBN 978-3-319-19335-9
- A Comprehensive Model for the Monoceros Tidal Stream (ed. 1), PN,