Cauza Iosub-Caras vs. România
Cauza Iosub-Caras vs. România (petiția numărul 7198/04, hotărârea din 27 iulie 2006) este o cauză judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care România a fost condamnată pentru nerespectarea articolului 8 al Convenției asupra drepturilor omului, în sensul că statul român nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de Articolul 8 al Convenției. Curtea a explica că "în chestiunile legate de reunirea copiilor cu părinții lor, oportunitatea unei măsuri trebuie judecată prin rapiditatea cu care este pusă în practică, asemenea cazuri necesitând o soluționare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia [1].
Curtea a mai adăugat în sentința dată că în conformitate cu articolului 11 din Convenția de la Haga se impune un termen-limită de șase săptămâni pentru decizia prevăzută, altminteri organul de decizie poate fi obligat să prezinte motivele întârzierii. În ciuda acestei urgențe recunoscute, în speță s-au scurs mai mult de optsprezece luni de la data când primul reclamant a depus cererea de înapoiere a copilului și până la data deciziei definitive. Curtea a considerat că "Guvernul nu a oferit nici o explicație satisfăcătoare pentru această întârziere." iar în consecință, instanțele care au luat decizia definitivă în cauza de față nu au satisfăcut cerința de urgență.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Documentul complet în limba română se poate descărca de aici
- Citarea Arhivat în , la Wayback Machine. cazului de către Ministerul Public (cazul citat în jurisprudența din România)
- Referință Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl web Avocatura.com (cazul citat în jurisprudența din România)
- Citare[nefuncțională] a cazului de către Curtea Constituțională a României (cazul citat în jurisprudența din România)
- Citare Arhivat în , la Wayback Machine. a cazului de către Institutul Superior al Magistraturii (cazul citat în jurisprudența din România)
- Cauza citată[nefuncțională] - în cartea Dreptul familiei publicat la Editura Hamangiu (pag. 378)
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Jurisprudența CEDO în materia încredințării minorilor și a dreptului la legături personale Arhivat în , la Wayback Machine.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a se vede și Ignaccolo-Zenide vs. România, precum Cauza Nuutinen vs. Finlanda citate chiar de Curte în sentința dată