Zurvanism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Zurvanismul (sau zervanismul) a fost o concepție filosofică din religia Iranului arhaic.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Din cultul timpuriu al zeului Zurvan Akarana s-a format, sub Ahemenizi (sec. VI-IV î.Hr.), o religie a cărei dezvoltare a fost curmată de ascensiunea zoroastrismului. Inclus totuși în Avesta ca element secundar, cultul zurvanic își continuă existența în cuprinsul zoroastrismului ca un element aparte.

Doctrina[modificare | modificare sursă]

Zurvanismul socotea că lumea s-a născut din substanța primordială a timpului, (Zurvan). Zurvanismul consideră că în starea primordială a universului nu exista decât timpul infinit, lumea nefiind decât o stare potențială: prima ei mișcare a produs, din Zurvan, cele două principii contrare, care o vor guverna: binele (Ahura Mazda) și răul (Angra Mainyu), aici rezidând și caracterul fatalist al concepției, bazată pe ideea de predestinare (tot ce sa va mai petrece vreodată a și fost stabilit dintru început de Timp - Zurvan), în contradicție fățișă cu ideea liberului arbitru uman, predicată de zoroastrism.

În zurvanism funcția de bază a timpului este continuitatea lui; timpul este substanța activă care dă capacitate de acțiune materiei.

Teologia avestică târzie divizează însă timpul în 2 noțiuni: timpul infinit (eternitatea esenței) și timpul limitat (un continuum al lumii, întrucât lumea a fost creată și va avea un sfârșit).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Boyce, Mary (1957). Some reflections on Zurvanism. Bulletin of the School of Oriental and African Studies (London: SOAS) 19/2: 304–316.
  • Victor Kernbach, (1983). Dicționar de mitologie generală. Editura Albatros, București, 1983, pag. 783